Vă mai aduceți aminte de prima zi de școală?

Prefectul Gabriel Berca și-a început prima carieră importantă din viața lui, aceea de elev, departe de meleagurile băcăuane, în județul Gorj. „Am început școala în orășelul Novaci. Eram o mică vedetă locală, pentru ca mama și tata erau cadre didactice în localitate. Prima zi de școală a fost ca pentru fiecare, plină de emoții, mai ales că mă însoțeau ambii părinți. Am fost un răsfățat al școlii, dar am avut și un mare ghinion”, își amintește cu nostalgie prefectul Bacăului. Ghinionul lui Gabriel Berca a fost că în primii doi ani de școală a avut-o învățătoare chiar pe mama lui. Acest lucru i-a provocat elevului o serie de frustrări, mai ales că mama lui era dură și îl dădea de exemplu negativ în fața clasei, de fiecare dată cînd greșea. „Eram frustrat din acest motiv și cînd am scăpat de ea am fost foarte fericit pentru că puteam să fac și eu o serie de prostioare specifice vîrstei. Să evite interpretările, ea mă certa pentru fiecare greșeală”, mai mărturisește Gabriel Berca. Cum nu făcea o liniuță sau un bastonaș caligrafic, palma viitorului prefect făcea cunoștință cu rigla, chiar în mijlocul clasei.
Prefectului Berca i-a plăcut de mic să conducă. A fost comandant de detașament și s-a supărat amarnic pe cel mai bun prieten al lui, care nu l-a votat pe el pentru șefia clasei. A fost scos și în fața colegilor, în careu, dar nu ca șef de clasă, ci să fie muștruluit pentru poznele comise. Și acestea nu erau puține. „âmi amintesc că odată am fost scos la careu pentru că, împreună cu alți colegi, am distrus un răzor cu ceapa al unui gospodar din localitate. Cea mai mare poznă, cel puțin pentru părinți, a fost aceea cînd, în clasa a III-a, am mîzgîlit portretul lui Ceaușescu. âmpreună cu un coleg, i-am desenat cizmulițe și am scris «Cizmarul șef al României». Din cauza aceasta a izbucnit un scandal monstru, părinții s-au supărat foarte tare pe mine, dar au avut noroc că nu au pățit nimic. Din păcate nu puteam face nici o prostioară care să treacă neobservată, pentru că orașul era mic și fiecare se știa cu fiecare”, a precizat Gabriel Berca.

Vasile Cautiș s-a dus la școală cu gutui și struguri în loc de flori

âmbrăcat într-o cămașă albă, scrobită cu făină și pantaloni de doc,
făcuți la comandă, la cea mai bună croitoreasă din sat. Așa s-a dus
îmbrăcat în prima lui zi de școală Vasile Cautiș, directorul Colegiului
Național „Vasile Alecsandri” din Bacău. „âmi aduc aminte că eram
încălțat cu teniși noi și țineam într-o mînă un creion și într-alta un
caiet. Nu era obiceiul, pe atunci, să te duci cu flori la școală. Oamenii mai gospodari din sat îi duceau învățătorului cîteva din fructe de prin grădină. Am dus și eu cîțiva ciorchini mari de struguri și două trei gutui. Erau atît de parfumate, că nu m-am putut abține și am început să mușc cu poftă din ele imediat după ce am plecat de acasă. Pînă cînd am ajuns la școală, nu mai aveam decît una, mare, rotundă și galbenă ca un bulgăre de aur, pe care i-am dat-o domnului învățător Nicolae Odobescu”, își aduce aminte directorul Cautiș. Nu avea ghiozdan. Avea să capete unul abia după vreo săptămînă, cînd s-a întîmplat o nenorocire cu un coleg de al său de clasă. „Ion Roșu îl chema. A mers cu părinții săi la cules de porumb și s-a așezat la umbră, sub căruță, să tragă un pui de somn. Nu l-a văzut nimeni că e acolo și cînd a pornit căruța au trecut cu roata peste el. Trei zile mai tîrziu, după înmormîntare, mama lui mi-a dat de pomană abecedarul, cartea de matematică, vreo două trei caiete și ghiozdanul, de fapt o traistă cu baiere lungi, de îmi ajungeau pînă la pămînt”, își mai aduce aminte directorul de la Alecsandri. învăța
cînd ajungea acasă numai la lumina lămpii cu gaz, cu mama alături,
singura din familie care știa, pe atunci, carte. I-a fost, însă, un dascăl aproape tot la fel de bun ca și cel pe care îl avea la școală. „Dacă sînt acum unde sînt, ei îi datorez asta”, conchide Vasile Cautiș. (Claudiu TĂNĂSESCU, Elena SOLOMON)ile băcăuane, în județul Gorj. „Am început școala în orășelul Novaci. Eram o mică vedetă locală, pentru ca mama și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!