„Vă uitați des lucrurile pe unde mergeți?”

• mulți șefi de instituții recunosc că și-au făcut o obișnuință din a uita una sau alta • diferența e că unii recunosc, alții, nu • printre puținii care au recunoscut că este uituc, șeful Gărzii Financiare spune că de cînd și-a pierdut diferite obiecte nu și-a mai cumpărat altele

„Oare unde mi-am pus agenda?!”, „N-ai văzut cumva pixul meu roșu?!” – sînt întrebări pe care le auzim la tot pasul fiecare dintre noi. Este omenesc, mai ales în vremurile agitate pe care le trăim, să uiți din cînd în cînd mănușile, umbrela, cheile sau ceva acte prin diverse locuri. Dacă e vorba de un fleac, te amuzi, cînd descoperi că l-ai uitat ori l-ai pierdut. E mai grav cînd uitatul devine obișnuință și lași, pe unde-apuci, bunurile de valoare.

Șefii de instituții din Bacău spun însă că profesia le-a format un caracter riguros în tot ceea ce fac. Foarte convins de ceea ce spune a fost șeful Oficiului Județean de Cadastru. „Nu îmi amintesc să fi uitat pe undeva, ceva. Dar eu sînt convins că și formația profesională mă obligă cumva să fiu extrem de atent la detalii. Pentru întocmirea unui plan topografic, de exemplu, este nevoie de multă rigurozitate”, ne-a declarat Ioan Joița. Mai aproape de cele omenești s-a arătat a fi primarul de Onești, emil Lemnaru, care a spus că, în general, este un om ordonat. „Asta nu înseamnă că dacă sînt foarte grăbit, nu mai uit și eu cîte ceva. Spre exemplu, veneam la o videoconferință, eram deja în întîrziere și mi-am uitat farurile de la mașină aprinse. Cînd am ieșit, bineînțeles că se descărcase bateria și am apelat la binevoitorii de prin jur să mă ajute s-o împing”, ne-a povestit, acum amuzat, Emil Lemnaru.

Cel mai categoric și-a recunoscut „păcatele” șeful Gărzii Financiare, Pavel Albu. „Am avut de toate: și mănuși, și umbrelă, și chei. Pe toate le-am pierdut pe rînd și am renunțat să-mi mai cumpăr altele. Cheile am fost nevoit să mi le înlocuiesc, evident, dar le port acum într-o borsetă și pe asta chiar că nu am uitat-o pe nicăieri”, ne-a mărturisit sincer Pavel Albu.

În rest, probabil că printre cei mai uituci oameni sînt ziariștii, care își uită tot ce ține de accesoriile vestimentare pe unde nici nu gîndești, și nu puține au fost cazurile în care și-au uitat cheile și nu au avut cu ce intra în casă. Ba, uneori, și-au uitat chiar și mașina. Este de notorietate, de altfel, povestea unui coleg de-al nostru de breaslă, care a plecat cu mașina la București, a intrat la o instituție unde a stat mai multă vreme și, cînd a ieșit, a uitat de autoturism. Cu gîndul la cele discutate, el a plecat înspre Bacău, însă cu trenul. (Mirela ROMANEȚ)