• muntenii sînt la un pas de a-și primi înapoi pădurile pe care le revendică de ani
De ani de zile, practic imediat după apariția primei legi funciare, Valea Muntelui a fost una dintre cele mai sensibile locații pentru oficialități, dar și pentru silvicultori sau forțele de ordine. Motivul: retrocedarea pădurilor. Și dacă ne gîndim la miza imensă pusă în joc – miile de hectare de pădure cerute înapoi de foștii proprietari – atunci toată problema capătă un alt aspect. Ca să nu mai punem la socoteală interesele grupurilor de oameni de afaceri care au rulat sute de miliarde de lei pe filiera exploatării ilegale. De cele mai multe ori cu implicații politice sau administrative la vîrf înalt. Nu este om de pe Valea Muntelui care să nu-ți șoptească nume cunoscute pe eșicherul politic romanesc sau din poliție, ascunse în spatele unor administratori de paie, scoși la „înaintare”, atunci cînd mai transpiră prin presă afacerile prea necurate ale firmelor cu pricina. De altfel, puține dintre aceste nume sînt făcute publice cu surle și trîmbițe, și în general sînt puși „în bătaia puștilor” ziariștilor doar administratorii, nu și cei care își îngroașă serios buzunarele din exploatarea ilegală a lemnului. Pe Valea Muntelui revolta oamenilor împotriva tăierilor ilegale de către afaceriști veroși, sau arabi de prin deșerturile aride deveniți peste noapte specialiști în exploatarea pădurilor românilor este cu atît mai îndreptățită, cu cît pentru o cioată sau un copac amărășteanul de rînd face imediat pușcărie. Corupția este atît de mare încît, cu puțină vreme în urmă, unul dintre „oamenii de afaceri” arabi a povestit fără teamă ziariștilor despre cota pe care trebuie să o trimită lunar la București: 100.000 de dolari. A refuzat să spună la cine ajungeau banii, prin interpuși desigur. Numele era mult prea cunoscut. De aceea nu este nimănui teamă de controalele pe care le fac silvicultorii, comisarii Garzii Financiare sau polițiștii. Nu de puține ori, salariați ai acestor instituții fiind chiar ei în spatele administratorilor handicapați, analfabeți sau „puțin plecați” de pe lumea asta, trecuți pe hîrtie pentru praful din ochii proștilor. Ani la rînd, forțele de ordine au fost în alertă pentru a înăbuși revolta localnicilor sătui de atîtea furturi pe față. Nu de puține ori, acțiunile oamenilor de pe Valea Muntelui au ținut capul de afiș zile în șir pe paginile ziarelor. Oficialitățile acuzau defrișarea iresponsabilă a pădurilor și pericolul alunecărilor de teren. Nimeni însă nu sufla o vorbă despre marile afaceri ilegale unde cîștigurile se cifrau la ordinul miliardelor zilnic. Pe aceștia nu-i vedea nimeni. Cînd nu mai puteau, oamenii se strîngeau în fața Ocoalelor silvice și protestau. Își voiau pădurile înapoi de la cei care le fură ilegal sub ochii legați cu tulpane groase ale autorităților.
Pe de altă parte, într-o zonă în care se acuză o rată a șomajului mult mai ridicată față de media județului și unde răsar foarte puține construcții noi, înfloresc văzînd cu ochii crîșmele. La fiecare a doua, a treia gospodărie, un birtaș își așteaptă clienții impasibil. Nu-i nevoie să-și facă vreo reclamă. Oricum apar, după ce și-au vîndut căruța de lemne furată noaptea. Nici nu au nevoie de vreun program. La primele ore ale dimineții, cel care poftește la o tărie, cheamă propretarul de prin curte, pe unde trebăluiește acesta și își ia porția de cinzeacă. Pe datorie, dacă nu a fost recolta prea grozavă nopatea trecută sau cu bani în mînă dacă este unul mai norocos. Pînă seara, termină pe băutură ce-a cîștigat din furat noaptea. Și apoi o ia de la început.
Sigur, ar fi cel puțin imoral să generalizăm fenomenul. Sînt și locuitori care și-au căutat o altă sursă de cîștig și care trăiesc bine și altfel decît din exploatarea lemnului. Nu se poate însă să nu remarci numărul impresionant de „puncte alimentare”. Poate cu densitatea cea mai mare din județ. Care nu dau faliment. Este logic să tragi concluzia că au clienți și, deci, venituri.
Muntenii din Asău își vor primi pădurile înapoi
La 13 ani de la revoluția din ’89, toate aceste acumulări de dureri înăbușite și de nemulțumiri par să-și găsească o finalitate normală. Copleșiți de cerințele primarilor din zonele de munte care și-au cîștigat nu de puține ori fotoliile de primar pe seama retrocedării pădurilor, guvernanții au decis să umble puțin la legile fondului funciar. Suficient cît să le permită muntenilor să poată reintra în posesia pădurilor. Legea 400/2002 modifică și completează toate legile fondului funciar. Prin această reglementare, toate terenurile care înainte de 1948 aveau destinație agricolă sau de pășuni care între timp s-au împădurit se restituie fie ca teren agricol, fie forestier, în funcție de opțiunea foștilor proprietari. Operațiunea este valabilă și invers. În sensul că cei care dețineu teren forestier și între timp a căpătat destinație agricolă pot opta fie pentru forma lui actuală fie pentru păduri.
Pe baza noilor reglementări s-au luat la puricat toate cererile de retrocedare provenite în special din zona muntelui. Una dintre primele comune care au stat în atenția silvicultorilor și a membrilor Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar a fost Asăul. Zilele acestea se vor stabili amplasamentele pe care se află trunchiurile de pădure care vot fi date înapoi oamenilor. „Romsilva ne va pune la dispoziție amplasamentele pe hartă, iar noi vom face ședințe cu proprietarii din fiecare sat. Vrem să vedem în acest fel care este starea pădurilor ce ne sînt puse la dispoziție”, declară primarul comunei, Toma Samoilă. Pe baza Legii 187 din 1945 sînt cerute înapoi 3.275 de hectare din Obștea Răzeșească, 854 din Obștea Muncelului și aproximativ 2.000 de hectare de pădure din fostele composesorate atribuite combatanților din armata austro-ungară. „Ni se vor da drept amplasamente trunchiuri compacte de pădure, pentru a delimita odată pentru totdeauna proprietatea privată de cea a statului”, mai spune Toma Samoilă. Soluția este agreată și de Direcția Silvică Bacău. Validarea se va face la Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar pînă la sfîrșitul lunii octombrie. „Cred că acum se vor rezolva problemele privind retrocedările de pe Valea Muntelui, situația se va detensiona, ceea ce va duce în final și la scăderea numărului de delicte silvice. Mai trebuie doar foarte bine pus la punct sistemul de asigurare a continuității actului de administrare a pădurilor atît la nivelul pădurilor persoanelor juridice, cît și la nivelul proprietarilor persoane fizice. Adică, fie să se treacă la înființarea structurilor silvice private similare celor de stat, fie să se apeleze la noi pentru pază. Altfel, în foarte scurt timp, tot ce retrocedăm acum va fi defrișat. Oricum, chiar și în proprietate privată, aceste păduri vor fi în permaneță verificate de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic în vederea modului în care se fac tăierile, dar și lucrările de regenerare și împădurire”, declară Viorel Ghelase, directorul Direcției Silvice Bacău.
Muntenii ar mai avea de așteptat în acest caz cîteva săptămîni pînă se vor vedea stăpîni pe pădurile pe care le cer de atîția ani înapoi. De acum încolo depinde de ei dacă teama autorităților privind defrișările masive care vor urma după asta se va dovedi întemeiatăi. Poate că între timp, spiritul de proprietate și respect pentru „aurul verde” și-a revenit la matcă. Și poate că sentimentul de rudenie al românului cu fratele său, codrul, va triumfa în fața cîștigului meschin cu care își plătește țoiul de răchie proastă munteanul de astăzi. (Marius DRAGOMIR)
Lasă un răspuns