Valea Zeletinului, „prima clasă” prin care trec toți fiii ei

Împlinirea a 55 de ani de la absolvirea primei clase a actualului Grup Școlar „Alexandru Vlahuță”, din Podu Turcului, a fost laitmotivul evenimentului organizat, zilele trecute, în această comună, prin lansarea cărții unuia dintre absolvenți, „scriitorul, etnologului și jurnalistului” (așa cum singur se prezintă) Dumitru V. Marian-Zeletin. Cartea, intitulată simplu „Prima clasă… de pe Valea Zeletinului”, este o cronică bogată a vieții economice, sociale și spirituale a Văii Zeletinului, dar mai ales a zonei Podu Turcului, zone care au dat țării valori de nivel național și internațional.

Evenimentul a fost marcat de o adevărată serbare a fiilor satului și a zonei și a fost organizat de Grupul Școlar și de Primăria Podu Turcului. Nu-i greu de înțeles că acesta s-a transformat pe loc într-o întâlnire de suflet a celor care au pornit în lume de pe aceste meleaguri, de unde au dobândit și primele cunoștințe despre viață și pe baza cărora au construit apoi tot ceea ce le-a conferit calitatea de profesori, de învățători, de ofițeri, de economiști sau ingineri. O generație de excepție, pe care autorul cărții o include printre „Personalitățile Zeletinului”.

Apărută la Editura PIM, din Iași, în 2014, cartea-monografie a fost structurată după un plan original, am spune după matricea sufletească a autorului, un veritabil cronicar al multor evenimente ale unei istorii trăite în peste 70 de ani, om care a adunat, meticulos aproape, date despre fiecare personaj important al propriei lui „istorii trăite” și pe care îl plasează, după criterii de asemenea originale, într-un tablou cuprinzător al celor care au dat Văii Zeletinului un nume de care s-a auzit departe în lume. Aflăm, astfel, amănunte despre „Perlele coroanei”, adică tocmai despre „mărgăritarele de suflet care au lăsat OPER| în urma lor”, facem cunoștință cu cei din prima clasă a liceului din Podu Turcului, 22 dintre ei încă în viață, din totalul de 32, citim despre ce au înfăptuit, mai valoros, în viață unii sau alții dintre foștii elevi, pentru ca, apoi, din capitolul al patrulea, autorul să le permită „personajelor” sale să se prezinte singure. Dar nu i-a uitat nici pe cei „care vin”, adică pe cei care s-au afirmat după generația 1959, și în care îi regăsim pe dirijorul Ovidiu Bălan, pe Dorian Pocovnicu – actualul prefect al județului, pe deputatul Ioan Melinte sau pe directorul Direcției Silvice, Viorel Ghelase. Pentru ca un ultim capitol să fie dedicat exclusiv „Personalităților de pa Valea Zeletinului”.

O carte de amintiri, cu iz monografic, cu accente poetice pe ici pe colo, dar care are o cheie a ei care m-a surprins plăcut: autorul ne deschide ochii nu doar asupra unei generații care a absolvit cursurile unei școli, asupra celei dintâi generații de absolvenți ai unei școli, ci vede chiar comunitatea zonei, istoria acesteia, cultura și spiritualitatea ei ca pe o perpetuă „primă clasă” prin care trec toți și care vor purta permanent amprenta acestor elemente primordiale. Ni se întâmplă tuturor la fel, ori de unde am fi. De aceea, mi-au plăcut cuvintele unui personaj din această carte, doctorul în montanologie și inginerul Constantin Popa: „Am fost în peste 30 de țări ale lumii, am văzut atâtea locuri, atâția oameni, atâtea mări, atâția munți și văi. Dar mie tot mai dragă îmi este Valea Zeletinului!”.