Vama Veche – paradisul devastat

De cîțiva ani, în fiecare vară îmi iau cortul în spate și amicii cu mine și ne îndreptăm spre un loc unde ne simțim cu adevărat liberi. Destinația noastră e undeva pe lîngă bulgari, un loc care se vrea a ieși din tipare: Vama Veche. Cîndva, și nu demult, o plajă pustie și un lan de floarea soarelui, acum, Vama începe să semene cu o stațiune „profană”. Dacă sînteți vamaiot, veți înțelege această nostalgie după ce a însemnat Vama Veche, însă acest sentiment se mai poate regăsi toamna tîrziu. În septembrie, pe la sfîrșit, te poți plimba pe plajă aproape singur, cu iubita de braț sau doar cu marea aproape. În sezon deja pare aglomerat și, aproape tragic, se mai aud și manele de la niște mașini care nu își au locul în Vamă. Ceea ce nu se schimbă de la un an la altul este marea, mereu aceeași … și poate răsăritul, care pare totuși că ia mereu alte forme.
Și totul pare o poveste, „ce merge mai departe ca vîntul din Vama Veche”. Corturile îngrămădite și iubirile care se rescriu de la vară la vară întregesc atmosfera de visare și libertate. Și oare ce e mai presus decît un sentiment oarecum rudimentar, dar nealterat de libertate? Cu un tricou larg, o pereche de bocanci și niște blugi tîrîți te simți în largul tău, fără a-ți face griji de părul ciufulit. Și dacă totul ar dura o veșnicie… Cu banii oricum te descurci, căci, prin unele baruri se mai dau hamsii și băutură mocca, iar dacă nu, trebuie să fii mereu pregătit să faci chetă. Însă, ca toate lucrurile, și spiriul Vămii are un final ce pare să devină ireversibil de la an la an. Construcții uriașe sau „clădiri cu stele”, par să transforme Vama într-o stațiune ca oricare alta. Vamaioții oricum stau la cort, însă cei ce nu par a-și avea locul în Vama Veche încurajează această industrie hotelieră. Proiectul „Salvați Vama Veche” pare și mai ineficient atunci cînd mai vezi pe mare și un motoscuter. Dar poate ăsta este talentul nostru, al românilor, să distrugem unicatele sau să le înstrăinăm. Și mă întreb dacă soarele va mai vrea să răsară din același loc… (Silvia URSU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!