Vânzători hoţi şi poliţişti locali inutili

In Piaţa Centrală din Bacău, ieri, pe la ora 11, a avut loc un nou episod în care au fost implicate personaje cunoscute ale zonei: vânzători hoţi şi poliţişti locali prea demotivati si plictisiti ca sa mai fie utili cuiva. Cum ziceam, o femeie a văzut pe o tarabă niscai roşii frumoase tare, la care a poftit. A cerut, vânzătorul s-a arătat amabil şi a scotocit pe după tarabă, după care i-a înmânat femeii punga cu roşii, netransparentă, bine ferecată la gură, să nu se vadă ce marfă era acolo. Femeia a platit, a luat punga şi abia acasă şi-a dat seama că fusese furată pe faţă: în pungă erau doar roşii storcite, cu mucegai de un centimetru pe ele. S-a întors în piaţă să ceară socoteală pentru întâmplare, ori marfa schimbata, ori banii înapoi. Vânzătorul însă nu s-a înduplecat, iar fiindcă femeia mă cunoaşte şi mă ştia prin apropiere, m-a sunat să o ajut în păţania asta. Nu banii contau (7,75 lei), ci gestul.

Până să ajung la locul faptei, undeva în faţa şirului de fast-food-uri, unde îndeobşte vânzătorii par mai degrabă colecţionari de aur decât agricultori, am pescuit de pe drum doi poliţişti locali. Stăteau fără nici un rost, la nici trei metri de câţiva ţigani care vindeau telefoane furate. I-am rugat să medieze un conflict, iar prima reacţie a fost stupefiantă: „Aaaa, dar ştiţi că mai întâi trebuie să faceţi o plângere scrisă”, îmi zice unul dintre ei. „Bre, tu nu pricepi că e un conflict în desfăşurare chiar acum? Se închide piaţa până facem hârtiile”, i-am răspuns. S-au înduplecat, cu condiţia să îi las pe ei să vorbească şi mai apoi să mergem jos, la biroul lor din piaţă, să scrie şi ceva pe hârtie.

La locul faptei, surpriză! Ştiind că va veni pe capul lui şi altcineva decât femeia pe care o fraierise, vânzătorul tocmai îi schimba marfa cu una bună. „Uitaţi-vă după tarabă, că acolo ţine rebuturi pe care le bagă pe gât celor neatenţi, la preţ de marfă bună”, le zic poliţiştilor. Aş! Le e greu să se aplece. „Să vii jos!”, îi spun ei vânzătorului, pe un ton blajin şi abia auzit. Iar vânzătorul aprobă abia mişcând capul, relaxat, sprijint în coate pe tarabă, şi se uită la noi, fraierii de cumpărători, cu o privire precum viţelul care stă plantat în mijlocul drumului şi nu înţelege de ce îl claxonează maşinile. „Să vedeţi ce bine o să fiţi servită când mai veniţi data viitoare!”, o incurajeaza o alta vanzatoare din preajma pe femeia fraierita si ii da bonus inca o rosie. Poliţiştii îşi dau caşchetele pe ceafă şi se îndepărtează agale, salutându-se amical cu toţi tarabagii. Îmi şi închipui cum îl vor da pe mâna justiţiei pe vânzătorul hoţ. Aşa că, atenţie la prestidigitatia vânzătorilor de la tarabă, că te poţi trezi cu surprize în sacoşă. Iar pe Poliţia Locală nu contaţi.
În rest, piaţa colcăie de ţigani care vând ţigări de contrabandă şi telefoane mobile furate. Si totul se impleteste cu această existenţă de neînţeles a poliţiştilor locali printre oamenii normali.