Varietăți critice

De partea Opoziției

Constantin CĂLIN

Deși originar din Bacău și autor a douăzeci de volume, Corneliu Buzinschi (1937 – 2001) e prea puțin cunoscut „acasă”. Trebuie deci să spun cîteva cuvinte despre activitatea sa.
în 1963, cînd am venit aci, Bacăul, capitală de regiune, avea vreo zece poeți și numai doi prozatori, ambii „de perspectivă”: el și George Bălăiță. Au debutat editorial în anii următori, cu povestiri. Nu știu dacă erau prieteni. înclin să cred că nu. Lucru cert, însă, Corneliu Buzinschi n-a făcut parte din echipa care a participat la scoaterea „Ateneu”-ului și, probabil din acest motiv, s-a ținut departe de revistă. Musai că era supărat și că, la rîndul său, supărase pe cineva. Din cîte-mi amintesc, obișnuia să ricaneze, să zeflemisească pe cei ce nu-i agrea. Independentă, refractară, piezișă, firea îl împingea la diferențiere, nu la solidaritate. Neîndoielnic, existau și anumite incompatibilități de ordin literar. Benefică într-un fel, izolarea, sau mai exact distanțarea de grup, l-a ajutat să mearg înainte cu subiectele proprii și cu modalitatea sa de a nara, care unora li se părea vetustă. Nu fără dificultăți, a răzbit totuși singur. în 1968 părăsește Bacăul, plecînd la București ca redactor la o editură. Slujbă mai potrivită nici că se putea. A învățat-o în toate amănuntele; o spun ca unul care i-am văzut cîteva manuscrise, bune și ca material didactic pentru lecțiile de corectură. Aproape un deceniu, ritmul său de lucru e al unui scriitor profesionist: publică și cîte două romane pe an. Apoi, în viața sa, urmează mai bine de un deceniu de tăcere, grevat de sinuciderea unicei sale fiice Anta-Raluca, de 19 ani, o poetă cu însușiri superioare colegilor ei de generație, cum o arată volumele ce i s-au tipărit postum.
Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc pe Corneliu Buzinschi într-o stare sufletească dintre cele mai complicate, amestec de dramă, insatisfacții, revoltă, lehamite. Toate acestea aveau un potențial exploziv – trebuiau să erupă într-o zi, ceea ce s-a și întîmplat. La 21 februarie 1990 începe o activitate publicistică furibundă, în ziarele și revistele Opoziției: „România liberă”, „Baricada”, „Alianța civică”, „Cuvîntul”, „Viitorul românesc”, „Dreptatea”, „Contrast” etc. Evoluția ei e, cantitativ, descrescătoare: 35 de articole, în 1990; 34 – în 1991; 21 – în 1992; 9 – în 1993,… nici unul în 1996, an al schimbării de regim. Soția sa, d-na Florica Buzinschi, ea însăși o pricepută editoare, le-a adunat recent în volumul „Ocultism și harababură” (Ed. Oscar Print, 2005, cu o prefață de Eugen Uricaru), care are valoare de document moral.
Prin teme și retorică, publicistica lui Corneliu Buzinschi se întîlnește cu a comilitonilor de aceeași orientare politică și exprimă primul val al nemulțumirilor față de consecințele așa-zisei revoluții. E o publicistică indignată, virulentă, suspicioasă, care vede peste tot „scenarii”, „diversiuni”, „minciună organizată”, „mistificări”, „duplicitate”, „plase de păianjen”, „farsă”, „derută”, „circ” etc. O publicistică încordată, combativă, interogativă, obstrucționistă. Ideea ei obsedantă e că revoluția n-a fost terminată și că rezultatele acesteia au fost confiscate de Putere, pe care o consideră ilegitimă, continuatoarea, prin alți oameni, a celei precedente. Așadar, țintele sînt „înlocuitorii”,”circarii și scăunarii”, autointitulați „oameni de bună-credință”, „oameni de bine”.
Ceea ce remarc la Corneliu Buzinschi e intensitatea participării la acțiunea publicistică, temperatura la care scrie, atitudinea radicală, intransigentă. Patima, dublată uneori de ranchiună, îi smulge vorbe tari, violente. N-aș putea să afirm că toate cele pe care le întrebuințează îi și aparțin. Graba și fervoarea de a se pronunța într-o chestiune sau alta nu prea lăsau timp pentru selecții sau pentru invenții. în climatul polemic specific momentului, incriminările, epitetele minimalizatoare, injuriile erau folosite în solidar, ca un repertoriu folcloric, fără scrupule estetice și fără probleme de proprietate literară. Așadar, nu numai că e posibil, ci e aproape sigur că „auschwitzuri comuniste”, „deșert roșu”,”tumoare roșie”, „cortină roșie” (prin care se făcea referire la același sistem), „golgote”, „apocalipse” etc. există și la alți articleri ai presei de opoziție. Exercițiile de exagerare, într-un limbaj plin de clișee, erau un sport de masă. Dus de curent, mai ales în campaniile electorale, le-a practicat și Corneliu Buzinschi, pentru care, de pildă, comunismul a fost un „genocid universal”. Din păcate, nu o dată, cînd forțează nota, cuvintele îl trădează. Iată chiar titlul „Ocultism și harababură”: primul termen înseamnă altceva decît procedeele unor „persoane oculte”! Autorul romanelor „Duhul pămîntului” și „Pîcală și Tîndală” e, în schimb, original, cînd recurge la moldovenisme, cum e – tot în cazul de mai sus – „harababură”, adică dezordine, confuzie, haos. Sau cînd îi poreclește pe pretinșii „oameni de bine” – „cloncani”, „cotarle politice”. Dar scriitorul nu se remarcă doar prin atît, ci prin multe alte lucruri: felul de a-și ilustra opiniile cu propria biografie (vezi: „De ce nu m-am făcut disident…”), felul de a schița analogii (vezi: „O societate civică nevrozată și o apatie iremediabilă”), felul de a realiza caracterizări pregnante ale mentalităților și persoanelor (vezi: „Strategii de «corectare» a trecutului”) etc.
în ciuda pasiunii aprige din care s-a născut, publicistica lui Corneliu Buzinschi din „Ocultism și harababură” închide în ea un sentiment de neputință. Cele peste o sută de articole arată cît de ineficiente au fost zbaterile Opoziției, în primii cinci ani postdecembriști, și cum speranța era surpată de dezamăgire. Conștient foarte devreme că revoluția s-a făcut pentru parvenirea unora, autorul își asumă totuși eșecul de a continua. S-a întors la uneltele sale de prozator abia în 1996. Triumfător? Nu, decepționat. epe o activitate publicistică furibundă, în ziarele și revistele Opoziției: „România liberă”, „Ba

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!