Florin CRĂCIUN
Pe stradă ar trece neobservat. Îl trădează doar limuzina de lux cu număr „…LEX” şi este obişnuit să împartă dreptatea în stânga şi-n dreapta. E unic în felul său. Are propria „casă de avocatură”, propriul „Barou”. Ce mai, e propriul său stăpân. Pare a fi sortit să conducă destinele urbei, dar de fiecare dată astrele i-au întors spatele. Când a fost întrebat în şcoala primară cam ce ar vrea să se facă atunci când va fi mare, primul cuvânt ce i-a venit în minte a fost: primar. Pentru asta s-a pregătit intens şi nu a pierdut nicio ocazie să-şi demonstreze că se poate. Adică a încercat. S-a înscris în partide şi partiduleţe, a rupt alianţe, a încercat ca independent, a fost om de casă şi băiat bun la toate. Pentru el, noţiunea de absurd este inexistentă.
Bărbatul cu aere de „LEX” vrea totul şi nu înţelege de ce nu este înţeles. Este nelipsit de la înmormântari, depuneri de coroane, tăieri de moţ, plantări de moţ, ridicări de bariere, coborâri de bariere, zile festive, onomastice, comemorari, sindrofii. Apare peste tot unde poate fi văzut. Depune coroane alături de oficialităţi şi se consideră urmaşul lui Ştefan. Dansează spartan alături de soldaţii romani în faţa Prefecturii şi se întreabă, în sinea lui, de ce toată lumea îl priveşte cu invidie. Dar e mândru. Ca atunci când îşi înfăşoară eşarfa tricoloră la funeralii, merge în fruntea alaiului şi recită ode la fel de uşor cum ar spune DA în faţa ofiţerului stării civile. Nimic din ce-i pământean nu-i e străin. Nici chiar cătuşele şi arestul cu care până mai ieri se obişnuise nu l-au făcut să cedeze. Înzestrat cu o memorie fantastică, rosteşte pe de rost numere din şapte sau opt cifre din dosarul său, dar uită să spună DA sau NU atunci când este întrebat de judecătoare dacă se consideră vinovat. Fleacuri, ar spune el. Recunoaşte toate actele pe care le-a semnat cu antetul unui Barou-fantomă, că a luat bani ca să scoată avocaţi pe bandă rulantă, dar spune că-i nevinovat. Aşa o fi. Visează cu ochii deschişi că, odată şi odată, i se va face dreptatea pe care numai el o înţelege. Că doar îşi spune simplu: „doctor”. Şi „avocat”. E Vasile. Şi e al nostru.

Atentie….e comunitar rabic….nu va apropiati! Si apropo……cred ca vi s-a facut de procese cu „doctorul in drept”(in dreptul lui)!