Un vecin s-a facut proprietar pe parcarea din fata blocului. Intii pe un loc, apoi pe doua. Daca o tine asa, in curind ceilalti locatari isi vor parca masinile la mansarda.
Povestea este cam asa: anul trecut, dupa ce parchez masina pe marginea strazii, in locul amenajat de Primarie, ma trezesc claxonat de o alta masina care se oprise linga mine. Din autoturism scoate capul un vecin care se apuca sa zbiere ca i-am ocupat locul. Pentru ca avea un copil mic in masina, am zis sa nu-i fac o scena in fata lu’ ala micu.
A trecut timpul si am evitat sa mai ocup locul de parcare al vecinului. Ca, deh, omul avea mintea odihnita si nu aveam chef sa-mi scrie cu cheia pe masina ca i-am ocupat parcarea. Zilele trecute ma pregateam sa trag pe marginea strazii, la ceva distanta de locul cu pricina. Cind sa dau cu spatele, vad cum vine o masina cu viteza si se infige fix pe locul pe care ma pregateam sa-l ocup.
Dar, asa, pe oblic. La volan – vecinu’ cu pricina. Politicos, il intreb ce-a vrut sa demonstreze cu manevra asta, zic eu, destul de periculoasa, pentru ca se putea infige in mine. „E locul meu” – zice el. „Si asta?” – il intreb. „Si asta” – zice. „Ai act de proprietate pe el?”. „Da, ba, am” – face vecinu’, cu greata. „Pai, vreau sa-l vad” – zic eu.
Bineinteles ca nu avea. Nici n-ar fi avut cum, de vreme ce locurile de parcare de pe linga blocuri fac parte, deocamdata, din domeniul public.
L-am lasat pe vecin in pace. Pina nu am plecat nu a indraznit sa iasa, sa-si indrepte masina. Problema ramine, insa. Cu vecini din astia, care sint dovada vie ca omul se trage din maimuta, evident ca nu mai ai nevoie de dusmani. Mai ales ca omul in cauza voia sa-si tina neaparat masinile sub geam. Da, masinile, pentru ca vecinu’ are doua. E averea lui, nu e treaba mea daca el are doua autoturisme.
Insa, in momentul in care vrea sa si le tina sub geam, problema devine interesanta. Ca blocul are patru etaje si poate si alti vecini ar dori sa-si tina autoturismele sub fereastra. Sub aceeasi fereastra.
Caz in care se inventeaza parcarea supraetajata fara plansee stil roata peste capota.
Deh,mentalitate de lut.
este plina lumea de cretini si cat de neplacut este sa te intalnesti cu ei…
aceeasi stituatie, acelasi oras numai ca pe alta strada Milcov
ce ziceti de vecinii care nu dau o lopata de zapada sa curete un loc de parcare dar stiu sa-si puna masina pe locurile curatate de unii care totusi au trudit
cum dragul meu, nu ai gasit si tu o caramida, asa pe-n serat? marlanu’ doar de marlanie intelege!
pana cand scumpul nostru primar nu gaseste o solutie pt parcari, suntem ca-n ghetou….
@Nae: ohoho, ala e si motivul pentru care aproape nimeni nu curata locul de parcare: de frica sa nu i-l ia altcineva
Am citit materialul tau si am ramas fara cuvinte! Mi s-a intamplat si mie in februarie 2008 pe Strada Mioritei, in apropierea podului de la Margineni. Nu mai locuiesc in Bacau de peste 12 ani. Venisem la soacra mea, parcasem masina langa bordura, locuri mai erau din belsug si in fata si in spatele masinii mele. Fac doi pasi in directia scarii blocului soacrei mele, moment in care se opreste o masina claxonandu-ma indracit. Imediat soferul deschide fereastra prin care imi adreseaza o avalansa de sudalmi. Raman blocat. Credeam ca-i gluma. Acesta, printre ocarile pe care mi le adresa, voia sa-mi explice ca am parcat pe locul sau. Ma uit atent si constat ca blocurile erau la 50 de metri distanta, era un drum public si nici un semn prin care sa rezulte proprietatea cuiva asupra spatiului de langa bordura. Incercare esuata de al face sa inteleaga acest lucru. Era spatiul lui si gata. Cu un gust amar ca tara noastra la numite capitole n-a evoluat spectaculos si cu teama de a nu ramane cu un geam spart, dupa promisiunile „proprietarului”, mi-am mutat masina patru metri mai in fata. Acum vad ca nu-i un caz singular la Bacau.
nicidecum nu e un caz singular, sunt multe marlanii care se intampla in oraselul nostru, exemplu sun oameni carora li se pare corect si cetatenesc sa-si arunce gunoiul in cosurile de pe strada, sa isi lase masina in mijlocul drumului pe avarie, sa claxoneze ca bezmeticii la orice ora …si multe alte marlanii. Ma numar printre cei agresati de un magar ce mi-a dezumflat toate cele patru roti si marturisesc ca, cu greu m-am abtinut sa nu-i arunc acid sulfuric pe nepretuita rabla parcata pe domeniul public. A-l acuza pe primar de magariile noastre si de un fenomen specific oricarei tari civilizate e o marlanie la fel de mare. Sa recunoastem, cati dintre noi au dat o lopata de zapada iarna asta sau cati dintre noi au o atitudine cetateneasca activa cand iti vezi vecinul aruncand gunoiul pe strada?!
un gazetar care nu stie sa/si parcheze masina pe bloc sa aib belvidere