Cine n-a rîs, măcar o singură dată, privind o caricatură semnată cu litere mari și înghesuite: „CIOSU”? Pentru Constantin Ciosu, maestrul caricaturii moldovenești, premiile internaționale au devenit o obișnuiță. El este, probabil, singurul caricaturist care a fost recunoscut și apreciat valoric mai întîi în afara țării decît în interior. „Primul premiu pentru caricatură l-am obținut în anul 1973 la Sabrovo (Bulgaria), iar după un an, am primit un premiu special la Vaslui”, ne-a zis el. Anul acesta, a obținut trei premii la trei saloane internaționale de profil: două premii III, unul în Iran, la un salon de caricatură a cărui temă au fost drumurile, și altul în Polonia, la un Salon a cărui temă au fost telecomunicațiile. Constantin Ciosu a mai luat și premiul special pe salonul găzduit anual în Knokke (Belgia). Adunate într-o cameră dintr-un apartament aflat în apropierea catedralei catolice „Sfîntul Nicolae”, semnele de recunoaștere a valorii caricaturistului băcăuan sînt pentru acesta tot atîtea motive de stimulare creatoare, într-o țară în care caricatura a devenit mai ales o amintire păstrată în colecțiile revistei „Urzica”. „Au apărut mulți amatori care, înainte de a învăța să deseneze, publică în diferite reviste sau ziare caricaturi”, a opinat Constantin Ciosu. Absolvent al Facultății de Arte Plastice, avînd în spate jumătate de deceniu de desene, „am început să desenez caricaturi de prin 1953, cînd eram la liceu”, după cum ne-a spus el, caricaturistul băcăuan are tot atîtea motive să privească cu tristețe la cele ce se petrec în vremurile de astăzi.
Caricaturile erau mai bune calitativ înainte de ’90
„Înainte de 1990, nu trecea orice desen într-o publicație. Caricaturile erau mai bune calitativ, pentru că nu puteai să arăți orice în desen. Trebuia să le faci pe ocolite, să transmiți mesajul în metafore. Pe cînd acum se publică orice, direct. La foarte multe redacții nu mai există calitate”, ne-a declarat el. Marele vinovat al acestei situații este, după părerea lui Constantin Ciosu, economia de piață, o economie care a dus, printre alte, și la dispariția publicațiilor de specialitate. „Reviste care publicau caricaturi au dispărut pentru că lumea nu mai are bani să cumpere. Astăzi, chiar dacă un caricaturist este bun, el nu are șansa să se afirme în plan național pentru că nu are cum. Nu există o publicație de profil la scară națională”, ne-a zis Constantin Ciosu.
Oamenii care gîndesc n-ar trebui să se supere de caricaturi
Epoca postdecembristă a adus și o serie de avantaje pe care maestrul caricaturii din Bacău nu le neagă. „Primul lucru bun este că pot să trimit mai ușor desenele la saloanele din exterior. Apoi, pot să iau legătura mai simplu cu ceilalți caricaturiști”, a explicat el, neuitînd să conchidă că, „din păcate, nu mai avem o revistă a noastră”. Paradoxal, deși caricaturist, Constantin Ciosu este de părere că libertatea presei nu e chiar așa de generoasă pe cît se tot spune. „Eu știu că sînt desene pe care, dacă le-aș face, nu s-ar publica”. Lucrul acesta îl miră chiar și pe el, întrucît „oamenii care gîndesc n-ar trebui să se supere cînd este vorba de caricaturi”.
O caricatură „costă” și trei zile din viață
Deși aparent simple, caricaturile necesită din partea autorului destul de mult timp, mai ales că, în opinia lui Constantin Ciosu, „caricatura este o artă în care poți rivaliza cu pictura”. „Cînd e vorba de un desen, cîteodată e mai simplu. Nu ai o temă anume, dar iei o vază cu niște flori, sau un peisaj din jur, și-l transpui pe pînză ori pe hîrtie. Cînd este vorba de a face o caricatură depinde foarte mult de starea de inspirație. La una lucrez în jur de trei ore, iar una mai deosebită pentru saloanele internaționale, desenez și cîte trei zile. Însă, dacă îmi vine inspirația de undeva, de sus, pot desene mai multe caricaturi în aceeași zi, fără probleme”, ne-a spus el. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns