Viața sfântului care ocrotește Capela Colegiului “Henri Coandă” din Bacău

Bucuria zilei de 27 octombrie, sărbătoarea sfântului Dimitrie Basarabov, constituie un eveniment religios deosebit pentru Colegiul “Henri Coandă”din municipiul Bacău, instituție de învățământ a cărui capelă își serbează hramul. Despre patronul spiritual al acestui locaș de rugăciune băcăuan se știe că a trăit pe vremea împăraților româno-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, pe apa Lomului, și a fost păstor de vite. La un moment dat, s-a făcut călugăr la schitul ce se afla într-o peșteră, nu departe de satul Basarab. Acolo a dus o viață în post, rugăciune, privegheri și în nevoințe. A murit în peșteră, pe lespedea de piatră pe care dormea întotdeauna. După moarte, gura peșterii s-a închis cu pietre, schimbându-se astfel în mormânt. După mulți ani, când a crescut Lomul, gura peșterii s-a desfundat, și în locul unde era sfântul, peste apă, a început să joace o flacară de lumină, pe care oamenii au crezut-o semnul unei comori. Dumnezeu a vrut ca sfântul să fie descoperit arătându-se unei copile bolnave, care și s-a vindecat în urma atingerii de moaștele lui. Nu se știe care voievod al Țării Românești a încercat să aducă la București moaștele Sfântului, dar neizbutind, a ridicat pe cheltuiala sa, la Basarabi, o biserică. În urma războiului ruso-turc din 1769-1774, un creștin din București, Hagi Dimtirie a reușit să aducă sfintele moaște în capitală. Ele au fost așezate cu multă cinste în biserica cea mare a Mitropoliei, unde se află și astăzi.