Un posibil răspuns la întrebarea „De ce merg prost afacerile în România?” ar fi – cred! – puzderia de șmenari care-și zic „oameni de afaceri”. Oriunde ai privi, dai peste inși care nu-și plătesc furnizorii la timp, care introduc în țară mărfuri fără documente, care mituiesc funcționari de la toate nivelele pentru a fi scutiți sau amânați de la plata unor taxe și impozite și care își plimbă cefele groase și burțile de mari băutori de bere în SUV-uri la mâna a doua. Poate ar fi vremea unei „curățenii generale” și asemenea firme să dispară pentru totdeauna. Arareori vezi câte un escroc în cătușe, pus la păstrare… De obicei, păgubiții (staul sau întreprinzătorii corecți) nu prea mai au ce recupera…
Într-un asemene context, este explicabilă decizia Primăriei Bacău și a Consiliului Local de a solicita, la prelungirea autorizațiilor de funcționare, și cazierul fiscal al proprietarului sediului în care este înregistrată o firmă. Astfel, inșii care au înființat și desființat fel de fel de societăți și au datorii către autorități pot fi identificați și somați la plată. Numai că teoria nu acoperă întreaga realitate. „Drumul spre Iad este pavat cu bune intenții!” – zice un proverb. Așa s-a întâmplat și cu hotărârea Primăriei Bacău. Preocupați doar de rapida recuperare a unor vechi datorii, edilii noștri au trecut la sacrificarea oamenilor cinstiți!
Să mă explic! Un întreprinzător a închiriat un spațiu și își desfășoară activitatea în perfectă legalitate. Plătește taxe și impozite (babane!) la Primăria Bacău, nu are restanțe nici măcar o zi, dă salarii câtorva contribuabili ai aceleiași Primării și se chinuie să respecte contractele față de terți. Numai că vine o zi în care trebuie să vizeze autorizația de funcționare. Plătește taxa de firmă și salubritatea pentru toți salariații, își scoate propriul certificat fiscal (curat ca lacrima!) și depune actele. Este respins pentru că nu are și cazierul fiscal al proprietarului spațiului. Legal, nu are cum să solicite asemenea document în numele celui de la care a închiriat clădirea. „Gazda” lui este o panaramă de „om de afaceri” care a acumulat vreo trei sute de milioane datorie la autoritățile locale. Așa-zisa firmă este o mapă cu documente și se ocupă doar de încasarea banilor de la chiriașii care muncesc în spațiile lui. Lunar, își ia banii de la întreprinzătorii corecți și dispare din calea inspectorilor. În lipsă de „vânat”, oamenii Primăriei îl terorizează pe chiriașul cinstit. Acesta se vede în situația de a lucra fără autorizația la zi (fiindu-i imposibil să o obțină!) și la discreția reprezentanților autorității locale foarte grăbită să-l amendeze tot pe cel corect și bun contribuabil!
Trăim într-un scenariu absurd: întreprinzătorii corecți, care n-au fost desființați de concurența neloială a evazioniștilor sau de turbulențele crizei economice, sunt decimați de „bunele intenții” ale autorităților locale. Cei cinstiți, ca mai întotdeauna, ajung victime colaterale într-un război în care Poliția, Fiscul, Direcția de Taxe și procurorii ar trebui să curețe mediul de afaceri de toți infractorii îmbogățiți prin furt de la Bugetul de Stat și prin contrabandă. Numai că sistemul românesc este așa construit încăt sunt ținuți sub observație doar cei ce s-au înregistrat conform legii. Penalii care funcționează fără autorizații, fără licențe, fără declarații la ITM, ANAF, Casa de Sănătate și toate celelalte instituții nu există în bazele de date. Atunci cine și cum să-i controleze?! Nu numai că ești prost dacă insiști să fii cinstit în România, dar dai de lucru și anchetatorilor…
Ștefan RADU
Lasă un răspuns