Istoria secolului trecut a fost marcată de conflicte, printre acestea numărîndu-se două dintre cele mai groaznice războaie care au rănit grav fața Pămîntului. Dar secolul XX a adus în același timp înflorirea unor forțe care inspiră întregii omeniri speranța unei vieți mai bune – speranța unei lumi bazată pe principii de dreptate și respect față de drepturile omului. Se pune întrebarea firească: cum se pot realiza aceste speranțe și la început de nou mileniu în condițiile încordării și agravării conflictelor internaționale? Iată o întrebare în căutare permnentă de răspunsuri. Este, de altfel, o întrebare- mesaj lansată încă de pe vremea războiului rece în special scriitorului, oamenilor de artă conștienți de faptul că adevărul nu este prizonier al timpului sau locului și că atitudinea și creația lor influențează în bună măsură cursul istoriei. Această concluzie este întărită de ideea potrivit căreia ființele umane sînt înzestrate cu capacitatea de a-i influența pe semenii lor prin mijloacele specifice, fie că le numim puterea ideilor, darul imaginației sau imboldurilor spiritului. Poate exista îndoială cu privire la faptul că terenul pe care această capacitate rodește cel mai bine este pămîntul fertil al libertății? Poate contesta cineva faptul că libertatea de exprimare promovează nu numai cauza păcii, ci și îmbunătățirea condiției umane? În primul rînd, pacea adevărată se bazează pe respectul față de drepturile fundamentale ale omului, dorința nestrămutată a majorității de a rezolva diferitelor pe cale pașnică și eliminarea obstacolelor artificiale aflate în calea circulației libere a oamenilor și ideilor. Problema cea mai gravă este că suprimarea valorilor și acțiunii oamenilor de artă, oriunde în lume, subminează această pace. Sîntem convinși că toată lumea dorește cu ardoare pacea, care este posibilă doar prin recunoașterea drepturilor și obligațiilor ce ne revin ca ființe umane, acea licărire divină, de valoarea incomensurabilă, care face un conflict să fie de neînchipuit. Trebuie realizate o serie de acorduri, în special între marile puteri de a reduce și în cele din urmă a elimina stocurile de arme și de a pune bazele unei lumi mult mai sigure. Importanța sincerității, libertatea de circulație a oamenilor, a informațiilor și ideilor peste granițe și rezolvarea visului omenirii: Pacea Planetară. Țelul suprem rămîne însă, crearea unei lumi în care popoarele tuturor țărilor sînt libere să se auto-guverneze și să hotărască singure asupra propriului lor viitor. Să sperăm într-un viitor al păcii mondiale și al prosperității pentru că așa cum spunea odată președintele american Thomas Jefferson: „Visurile despre viitor îmi plac mai mult decît istoria trecutului”. Un aforism ce ilustrează o trăsătură esențială a caracterului uman: încrederea în pofida dezamăgirii, speranța în încleștarea disperării. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns