„Viitorul e mai important”

Grigore Filip, omul care nu privește niciodată înapoi

Bărbatul este fără îndoială unul fermecător, care poate suci ușor, dacă își propune, capul unei femei. înalt, suplu, grizonat, atent și politicos. Dispune de șarm aparte, cu care sînt înzestrați doar moldovenii, deși rădăcinile sale sînt ardelenești. Un pic hîtru, cu un spirit de observație acid, pe care nu se sfiește să și-l declame, cultivat și, mai ales, umblat prin lume. Are toate atuurile pe care și le-ar putea dori un om de afaceri de succes din orice domeniu. Pare puțin conștient de farmecul pe care îl răspîndește în jur și, după calitatea colaboratorilor de care se înconjoară, este clar că sistemul lui de valori nu include „culoarea blondă”. Extrem de ocupat, la modul real nu artificial, bărbatul a intrat în panică în momentul în care a auzit cam cîte ore îmi trebuie pentru documentarea acestui material. Nici nu se punea problema să-l pot „sechestra” un timp atît de îndelungat. Acesta fost și motivul pentru care ne-am întîlnit în săptămîna dintre Crăciun și Anul Nou, profitînd de perioada de ușoară relaxare dintre cele două sărbători de iarnă. A vorbit cu destulă zgîrcenie despre familie, dar cu generozitate despre părinți și, mai ales, despre tatăl său. A vorbit aproape în treacăt despre viața sa de familie, dar cu mîndrie despre fiii săi. A acceptat să vorbească, cu o lejeritate dată și de trecerea timpului, despre una dintre cele mai negre perioade din viața sa, aceea în care a fost suspectat de subminarea economiei naționale. Grigore Filip, directorul general de la Aerostar, este unul dintre oamenii care privește acum în urmă fără pic de mînie. Se consideră un om care trebuie să fie preocupat doar de viitor.

Copilărie marcată de personalitatea tatălui

Grigore Filip s-a născut la Roman, în 1954, într-o familie de ardeleni de condiție medie. Era cel mai mic dintre cei trei frați și, în mod evident, cel mai protejat. Dar în nici un caz un răsfățat. Nici el, nici frații lui, care au fost crescuți într-un mediu în care cartea era pe primul loc. Asta, deși tatăl său, Ioan, era doar maistru la una dintre cooperațiile socialiste din Roman. Trecutul părintelui este însă cel care a contat foarte mult în construirea caracterului copiilor săi. Ioan Filip a fost timp de șapte ani subofițer în Garda Regală a regelui Mihai, pînă la venirea comuniștilor. Educat, cultivat cu mult peste condiția sa de maistru la cooperație, Ioan Filip era privit drept unul dintre cei mai de vază membrii ai comunității romașcane. Cultul pentru carte al părinților s-a transmis copiilor aproape firesc, de aceea și atmosfera din casă nu era una tocmai șturlubatică, ci un pic mai severă. „Tata era un bărbat de aproape doi metri, solid și nu prea îndrăzneam să-l înfruntăm, și cu atît mai mult să-l mințim. Cu toate astea, am încercat o dată, și atunci am luat și singura bătaie de la tata. O singură palmă, dar a fost suficientă”, ne-a spus Grigore Filip. El își amintește că era prin clasa a V-a și că în afară de lectura suplimentară, cerută de profesori, tatăl lui i-a cerut să citească și alte cărți. „Eu n-am mai ajuns să citesc o anumită carte, dar o lecturase fratele meu și i-am cerut să mi-o povestească. Atunci cînd m-a pus tata să-i relatez ce-am citit, am spus ce știam de la fratele meu. Doar că și-a dat seama că mint și mi-a tras o palmă. Una singură, și nici nu s-a mai întîmplat altă dată”, a zîmbit Filip.

Istoria oficială era diferită de cea reală

Statutul de subofițer în Garda Regală i-a asigurat lui Ioan Filip acces la informații și evenimente pe care alți oameni și viitoarele generații de elevi nu le puteau afla decît din varianta oficială a istoriei comuniste. încă de mic, Grigore Filip a învățat că una era istoria de la școală, și alta realitatea pe care o învăța de la tatăl său. De exemplu, el a știut încă din copilărie care a fost adevărul în privința arestării generalului Ioan Antonescu. „La școală am învățat că Antonescu a fost arestat de Gărzile patriotice ale comuniștilor. Nu-i adevărat! Antonescu a fost arestat de un caporal și un soldat din plutonul tatălui meu. Erau doi oameni aleși la întîmplare de superiori, care le-au dat un plic sigilat și care trebuia deschis în anumite condiții. Cînd l-au deschis, în el era ordinul de arestare a generalului Antonescu”, a povestit Filip. O altă amintire în privința modului în care a fost deformată istoria acelor ani se referă la alegerile din 1945. în varianta comuniștilor, tărăniștii erau prezentați ca niște monștri care băteau cu sălbăticie muncitorii blajini care luptau pașnic pentru democrație. „Nu-i adevărat! Tata îmi povestea că toate partidele făceau demonstrații pașnice în piață, în fața Palatului regal. Finalul era crîncen, ieșea totdeauna cu bătaie, pentru că oponenții celor care organizau mitingul electoral se comasau pe străzile laterale în camioane, cu bîte și ciomege, și, la sfîrșit, cînd demonstranții voiau să plece, erau luați la bătaie. L-am întrebat atunci pe tata: „Bun, și de ce-au cîștigat comuniștii?”, iar el mi-a răspuns scurt: „Pentru că ei au bătut mai tare!”.
Și tot legat de tatăl său, Filip își amintește că, la un moment dat, acesta a trebuit să-și preschimbe livretul militar, iar plutonierul care se ocupa de treaba asta a făcut ochii cît cepele cînd a văzut unde slujise Ioan Filip. „Cum, ai fost în Garda Regală a tiranului? De ce nu l-ai împușcat?”, s-a rățoit omul aproape analfabet la bărbatul impozant din fața sa. Fără să ridice tonul nici măcar cu o octavă, Ioan Filip l-a trimis calm la origini pe plutonier și i-a explicat că el era pus să-l păzească pe rege, nu să-l împuște. „De ce nu l-ați împușcat voi?”, a întrebat fostul subofițer, spre stupefacția militarului pus peste noapte să apere ordinea comunistă.

A avut primul contract de muncă în clasa a V-a

Filip își amintește că, deși nu a dus lipsă aproape de nimic în copilărie, el a fost învățat că banul se cîștigă cu trudă. Așa se face că, în clasa a V-a, a încheiat primul contract de muncă din viața sa. Cu cooperația la care lucra tatăl său. A făcut în acea vară seturi de site pentru export, muncă de care este mîndru și acum. „âmi amintesc despre faptul că erau cu totul deosebite, le asamblam cu niște nituri dintr-un aliaj nemțesc, erau seturi de cîte trei. Am cîștigat în vara aceea 600 de lei, o sumă foarte mare. Probabil că așa se și explică îndemînarea și spiritul practic pe care îl am ca adult. Știu să fac de toate, dulgherie, mecanică, tîmplărie, zidărie, pentru că noi am crescut la casă și făceam de toate. Prin clasa a VIII-a cîștigam deja bani frumoși din meditații la matematică. Asta fără ca eu să am meditatori la rîndul meu. Am fost premiantul clasei pînă într-a VIII-a. După aceea n-am mai fost chiar primul, dar, oricum, printre primii cinci mi-am păstrat locul inclusiv la facultate. învățam ușor, nu aveam nevoie de meditații, îmi plăcea matematica și încă de mic am visat să mă fac inginer de aviație. Nu pilot, ci inginer, să le meșteresc eu”, povestește Filip, care își amintește că totul i se trage de la mulțimea de avioane care treceau pe deasupra Romanului în drumul lor înspre și dinspre Aeroportul Bacău. El afirmă că a avut o singură ezitare prin clasa a XI-a, cînd i-a trecut prin gînd să se ducă la IATC. Voia să se facă operator de film, dar i-a trecut și a revenit la prima dragoste. a Regală i-a asigurat lui Ioan Filip acces

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!