Vile de 60.000 de euro, luminate la opaiț

Marea țeapă din cartierul de lux Gherăiești

• din cauza unei pungi de gaz metan nedepistată la timp, cartierul ANL din Gherăiești riscă să rămînă, peste iarnă, în frig și întuneric n emanațiile au început să se simtă acum un an n autoritățile pasează rezolvarea problemei de la una la alta n fără implicarea Agenției Naționale pentru Resursele Minerale, punga de gaz nu poate fi exploatată n proprietarii locuințelor așteaptă de doi ani să se mute în noile case

O adevărată luptă duc în aceste zile cîțiva dintre beneficiarii imobilelor de lux construite prin credit ipotecar în cartierul ANL Gherăiești din Bacău. Ca să nu tremure de frig în case, proaspeții proprietari și-au improvizat instalații artizanale de alimentare cu gaz metan, iar pentru a-și aprinde un bec în casă s-au înțepat la rețeaua de energie electrică de pe șantier. „Dacă aprindem mai mult de două becuri în casă se arde instalația”, spune Gheorghe Tudorache, unul dintre cei cîțiva locatari ai noului cartier rezidențial. Pînă să ajungă aici, familia Tudorache și o parte din vecinii săi care s-au mutat deja în noile case au așteptat mai bine de doi, timp în care și-au achitat, conștiincios, ratele lunare. Prețul unui apartament într-o vilă ANL variază între 30.000 și 60.000 de euro, iar rata lunară este de 250 de euro. „Oamenii ne cred bogații Bacăului, dar nu asta sîntem. Sîntem clasa de mijloc. Dacă am fi avut bani, ne-am fi luat locuințe cu banii în mînă, nu credite pe 25 de ani. Ne-a ajuns cuțitul la os. Mi-am vîndut apartamentul, convins că se va respecta contractul. Acum, vreau, nu vreau, trebuie să mă mut în noua casă”, ne-a declarat Dorel Pozderie, unul dintre proprietari.
Vecina sa, Maria Popa, are o fetiță de un an și șase luni, iar cutremurul de săptămîna trecută a prins-o la un etaj superior al blocului în care încă locuiește. „în clipa în care am văzut pereții cum se clatină și cum începe să se miște totul de prin casă am zis că indiferent de cît de greu o să ne fie aici fără lumină și gaz metan tot o să venim să stăm într-o casă solidă, așezată pe pămînt”, ne-a mărturisit Maria Popa. Așa stînd lucrurile, familia Popa a decis să se mute în vila pe care deja o plătește, chiar dacă va fi să stea la lumina unei lămpi cu gaz și să se încălzească la butelie. „Plătim în fiecare lună o rată de 250 de euro. Nu ne plîngem, că noi am ales, dar la doi ani după expirarea contractului tot nu ne putem muta”, spunea și Gheorghe Tudorache.
Unul dintre motivele pentru care s-a ajuns în această situație este
că Primăria Bacău a tot întîrziat investițiile în zonă. în momentul
semnării contractului, în 2001, Primăria Bacău s-a angajat, așa cum
prevedea legea, să asigure racordarea la energie electrică, apă și
gaz metan, precum și construirea canalizării din cartier. Banii publici
au luat, însă, mereu altă cale, iar viabilizarea zonei a tot fost
amînată. Anul trecut, cînd autoritățile locale au dat ca sigură luna noiembrie drept termen limită pentru inaugurarea primelor 52 de case, investițiile în rețele de apă, gaz sau electricitate erau realizate în proporție de numai 70 %. „Nu aveam cum să prevedem că utilitățile vor costa cît casele. Utilitățile sînt acum complet gata și oamenii s-ar putea muta”, ne-a declarat Constantin Strugariu, directorul ANL Bacău. Asta, teoretic, pentru că, practic, problemele abia au început.

Un zăcămînt de gaz al nimănui

Anul trecut, pe 19 octombrie, constructorii au descoperit că, pe o
anumită porțiune de pe teren, „pămîntul arde”. „Un muncitor a
încălzit cu o hîrtie aprinsă o țeavă de pexal. Cînd a aruncat hîrtia, a
observat o flacără mai mare și a constatat că hîrtia nu se mai
stingea. Și-a anunțat șeful, care ne-a spus și nouă. Am fost acolo,
împreună cu reprezentanții primăriei și cu un specialist de la
Distrigaz. Am băgat în pămînt o țeavă de un metru și am dat foc:
ardea ca o torță! Era clar că în zonă sînt emanații de gaze, mai ales
că, la acel moment, nu era realizată rețeaua de gaz metan, așa că
nu aveau de unde să apară emanațiile”, spune Constantin
Strugariu, directorul ANL. într-o primă etapă, s-a constatat că sînt
gaze în dreptul a două vile, care erau deja în faza de montat
geamurile termopan. Lucrările au fost sistate. Se impunea, însă, să
se vadă care era dimensiunea exactă a zăcămîntului de gaze.
Primăria și ANL au apelat la ajutorul specialiștilor. în decembrie
2003, în urma unui studiu la fața locului, Institutul de Cercetare și
Proiectare Tehnologică de la Cîmpina a stabilit că în zonă există
emanații de gaz metan, alimentate din adîncime, cu debit redus,
dar cu epuizare îndelungată, și a dispus o extindere a cercetării.
„Trebuie găsită exact zona de proveniență a gazului, și
depresurizată sau izolată prin metode specifice. Proiectarea și
executarea unei astfel de lucrări nu pot fi realizate de institutul
nostru”, au atenționat specialiștii de la Cîmpina. De aici, lucrurile s-
au împotmolit. Pentru că terenul aparține, de fapt, Primăriei Bacău,
ANL a înștiințat municipalitatea despre necesitatea de a se
identifica soluții pentru depistarea, dirijarea și evacuarea gazului
metan. Sub semnătura lui Dumitru Sechelariu, primar la acel
moment, Primăria a răspuns că este necesar să se ia măsuri pentru
evitarea oricărui pericol. Mai mult, pompierii au atenționat ANL și
constructorii că, „întrucît demersurile făcute de instituțiile abilitate
(Agenția de Protecția Mediului, Distrigaz, I.C. Cîmpina) nu s-au
finalizat printr-o concluzie și nu s-au stabilit modalitățile de eliminare
a riscurilor, continuarea lucrărilor de construcții, în condiții de
nesiguranță, se va face pe propria dumneavoastră răspundere”.
Practic, la momentul în care primele 52 de vile trebuiau predate
beneficiarilor, Primăria și ANL au aflat despre existența pungii de
gaz metan. De atunci, a trecut aproape un an și lucrurile nu au
înaintat nici un centimetru, pentru că responsabilitatea este pasată
de la o instituție la alta. După ce a fost atenționată de trei ori de ANL, Primăria Bacău, în vara acestui an, și-a declinat competența de a putea rezolva problema. Singura soluție ar fi ca cineva autorizat să întocmească un proiect. „Trebuie ca fenomenul să fie cercetat, să se identifice soluțiile tehnice de evacuare dirijată a gazului, iar apoi trebuie ca cineva, o instituție, să monitorizeze permanent posibilele alte emanații”, spune Constantin Strugariu, directorul ANL.

Birocrație sufocantă

Corespondența dintre instituții datează de cîteva luni, dar nimeni nu
pare dispus să se ocupe de această problemă, care nu este de
competența Distrigaz, instituție care poate evalua doar soluțiile
găsite. Institutul de la Cîmpina susține că nu poate face o astfel de
lucrare. Primăria a apelat la Ministerul Transporturilor și locuinței, în
speranța unui sprijin financiar, pentru realizarea studiului, de către o
companie privată. Care studiu nu se știe cine îl va face, pentru că
nimeni nu pare să fie suficient de competent. O altă instituție,
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazului
Natural, și-a declinat oficial competența în favoarea Agenției
Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Directorul general al
ANL, Corneliu Popescu, a solicitat agenției, în septembrie 2004, să
preia această resursă, pentru îndepărtarea pericolului.
Agenția Resurselor Minerale, care administrează toate bogățiile
subsolului, s-a spălat și ea pe mîini: „perimetrul Bacău este
concesionat de un grup de firme alcătuit din Falcon, Europa Oil
&Gas și Millenium, care, însă, nu au început programul de
explorare. Ținînd cont că apariția acestor gaze la suprafață elimină
posibilitatea exploatării comerciale a acestora, zona Gherăiești nu
va face obiectul cercetării detaliate destinate acestui scop. Nu
eliminăm posibilitatea ca unele lucrări planificate a se realiza în
următorii cinci ani (…) să aducă informații utile”, se arată în răspunsul dat de Agenția Resurselor Minerale. Cu alte cuvinte, singura autoritate care are dreptul de a identifica o bogăție a solului și care a concesionat activitatea de explorare unor firme străine nu crede că, mai devreme de cinci ani, zăcămîntul de la Bacău va fi cercetat.
ANRM a recomandat autorităților locale și ANL-ului să se adreseze
institutului de la Cîmpina, care, însă, a precizat încă din iarna
trecută că nu se poate implica în această problemă. între timp,
Electrica și Distrigaz Bacău au refuzat să alimenteze cele 102 case
din Gherăiești cu gaze sau energie electrică. Și, în timp ce hîrtiile se
plimbă de la ANL la Primărie, la Ministerul Transporturilor, la
Agenția Resurselor Minerale sau la vreo altă autoritate plătită din
banii noștri, zeci de familii sînt în pragul disperării. Au achitat
avansul la casă, și-au vîndut apartamentele în care au locuit și
acum nu se pot muta. Poate în următorii cinci ani, după cum spun
specialiștii în resurse minerale.

Un mare eșec

Șantierul de vile ANL din municipiul Bacău a fost inaugurat cu mare
pompă, în primăvara anului 2001, de însuși premierul Adrian
Năstase. Cartierul a fost prezentat ca o realizare a fraților
Sechelariu: pe de o parte, Sergiu Sechelariu, recent numit la acea
vreme secretar de stat în Ministerul Tranmsporturilor și Locuinței, și-
a asumat introducerea creditului ipotecar ca o inițiativă personală.
De partea cealaltă, Dumitru Sechelariu s-a lăudat că a găsit terenul
unde ar urma să se realizeze cele peste 200 de vile. Numai că locul
a stîrnit de la început controverse, fiindcă întreg cartierul ANL se
înalță în Parcul Gherăiești, singura zonă verde de la marginea
orașului. Pentru construcția de case au fost scose din domeniul public 18 hectare de pădure, acum defrișată. în plus, într-un oraș unde apa rece încă mai curge la robinete cu program, primarul de la acea vreme, Dumitru Sechelariu, a dispus dezafectarea unor puțuri de captare a apei, de la un front de captare situat în vecinătate.
Proiectul inițiat a avut ecou în 52 de familii, care au semnat încă din
2001 contract pentru a se muta la vilă în cartierul Gherăiești.
Termenul inițial de predare a caselor a fost aprilie 2002, un an după
demararea cartierului. între timp, alte 50 de vile au fost contractate,
așa că în cartier se lucrează, în total, la 102 imobile. Termenul
inițial, aprilie 2002, a fost prelungit: mai întîi, pentru noiembrie 2002,
apoi pentru decembrie 2002, apoi, pentru noiembrie 2003. Nici pînă
acum nu s-a făcut recepția la vreo casă. Justificările constructorilor,
primăriei și reprezentanților ANL curg cu nemiluita: ba că proprietarii
au făcut îmbunătățiri și termenul s-a prelungit, ba că viabilizarea
zonei a fost foarte scumpă. Numai că proprietarii așteaptă și acum,
de doi ani, să se mute în casă nouă. Teoretic, ei ar putea cere
despăgubiri pentru fiecare zi de întîrziere. Proprietarii s-au constituit
într-o asociație, care a încercat să își caute drepturile în justiție și a
dat în judecată ANL-ul și Consiliul local Bacău, pentru această
întîrziere. Constructorii aleși, printre care se află și Unic General Constructor, o obscură firmă la momentul demarării lucrărilor, dar al cărei patron, Costică Rusu, este un apropiat al fraților Sechelariu, ar trebui să plătească 0,1% din valoarea locuinței, pentru fiecare zi de întîrziere. în aceste condiții, dacă ar fi să se respecte legea, contravaloarea imobilelor ar trebui să fie deja achitată de societățile de construcții care au încălcat prevederile contractuale, iar beneficiarii acestor imobile ar trebui să nu mai plătească, de acum încolo nici un leu. „Poate că așa o să se și întîmple dacă vom avea cîștig de cauză în procesul pe care membrii înscriși în asociație l-au intentat autorităților”, este de părere Leonard Roșu, directorul Spitalului Județean Bacău, unul dintre proprietarii imobilelor din cartierul ANL Gherăiești care ar fi trebuit să se mute, conform contractului, încă din primăvara anului 2002 în casă nouă. (Nicoleta BICHESCU, Elena SOLOMON)ă aducă informații utile”, se arată în răspunsul dat de Agenția Resurselor Minerale.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!