Viorele, nici nu știi!…

Aș fi vrut să scriu despre nebunia din Ucraina unde lucrurile nu sunt chiar așa cum le prezintă propaganda americană sau cea rusă. Evenimentele din Crimeea mi-au readus în memorie o veche anecdotă. Întrebat, un elev, la ora de geografie, cu cine se învecinează Rusia, acesta, inocent, a răspuns: „Cu cine vrea ea!”… Promit să revin asupra subiectului, mai ales că în zilele următoare vom asista, probabil, la decizii internaționale majore. Deocamdată, Traian Băsescu m-a deturnat de la această temă…

Înainte de a trece la scris, m-am gândit să-l ascult pe prezidentul nostru pentru a afla și poziția lui oficială în chestiunea Ucraina. Numai că, după ce a reiterat aceleași declarații din comunicatele Cotrocenilor, a trecut la „oile naționale”. Adică și-a băgat coada în criza guvernamentală gestionată prost de Victor Viorel Ponta. Săptămâna trecută, discutam – la o cafea – cu un important lider local al USD. Om informat, acesta a respins analiza mea referitoare la desființarea USL. Eu am încercat să-i sugerez faptul că premierul are o problemă constituțională. Guvernul pe care-l conduce este emanația ultimelor alegeri parlamentare, unde câștigătoare a fost USL. Nu PSD! Nu PNL! Pe buletinele de vot era o singură siglă, nu însemnele a trei sau patru partide separate… Acum, prin dispariția de facto a Uniunii Social – Liberale (de ce nu se depune cererea de divorț și la tribunal?), Guvernul Ponta nu mai reprezintă voința electoratului. În consecință, se crează o nouă majoritate care promovează interese divergente față de cele care au mânat la urne votanții USL. Intrarea la guvernare a UDMR – chestiune respinsă cu fermitate de alegători imediat după scrutin (să ne amintim că au fost și demonstrații de stradă) – este o schimbare majoră de program politic. În consecință, domn’ Viorel are două variante: ori numește pe posturile vacantate de liberali doar oameni de la PSD, PC și UNPR (structura inițială aprobată de Parlament), ori demisionează și cere să fie redesemnat de Băsescu pentru formarea unui nou cabinet. La această argumentație, liderul USD (despre care vorbeam mai înainte) a râs. Mi-a mărturisit că, săptămâna trecută, Victor Ponta „a fost la președinte și a cerut asigurări că nu va fi contestat noul guvern”. În plus, cei de la PSD cred că problema nu este de natură constituțională, ci electorală. Ei spun că reclamația poate să meargă, cel mult, la Autoritatea Electorală Permanentă, instituție ce s-a remarcat doar prin maximă discreție și neimplicare.

Spuneam că m-a deturnat Băsescu. Duminică, la 10 și-un sfert, a declarat, la TV, că „probabil va fi atacată la Curtea Constituțională decizia trecerii prin Parlament a unui guvern cu UDMR”. Apoi a argumentat hotărârea exact cum am arătat mai înainte. În plus, întrebat fiind dacă-l va nominaliza, iarăși, pe Victor Ponta, reacția a fost violentă: „Pe coruptul Ponta?! Câte zile voi mai trăi nu voi face o asemenea nominalizare!”… Nu a spus ce nume are în minte, însă risc o opinie (în cazul în care se ajunge la desemnarea unui nou premier): probabil că Iohannis este cel mai aproape de această funcție și atunci configurarea unei noi majorități va fi forțată de la Cotroceni. Devine clar de ce Antonescu cere aderarea la Partidul Popular European, de ce Băsescu spune că i-ar plăcea să colaboreze cu neamțul de la Sibiu și de ce președintele PNL își încurajează susținătorii spunându-le că nu va trece o veșnicie până ce Iohannis va fi prim-ministru. În politica românească nimic nu este ceea ce pare a fi la un moment dat…
Ștefan RADU