VIP pentru o zi

Dragostea lor a fost mai presus de toate

• doi tineri s-au căsători, deși părinții mirelui s-au împotrivit o vreme • fata îl iubește, însă abia la a treia cerere în căsătoria i-a spus „da”

Gheorghe Oprea și Mirela Adjudeanu s-au cunoscut în urmă cu doi ani, pe 23 martie. Relația lor a fost intermediată de doi amici. „Un prieten de-al meu vorbea cu cea mai bună amică a ei. L-am însoțit la o întîlnire și mi-a zis că îmi va face cunoștință cu o domnișoară frumoasă. Ne-am oprit în barul în care erau fetele. Ne-am așezat la măsă și am văzut-o. Era una cît America. Prietenii îmi tot făceau semn către cealaltă fată, dar eu mă uitam îngrozit la cea plinuță. Ajunsesem sub masă. Fata cea plinuță se uita și ea insistent la mine, dar eu mă făceam că nu observ și îmi plimbam privirea pe pereți. Pînă la urmă, Carmen, prietena ei, ne-a luat afară, pe mine și pe Mirela, și mi-a zis că ea e fata și nu cealaltă. M-am uitat în ochii ei mari și căprui. M-am topit pe loc. Am luat-o imediat de mînă și am întrebat-o dacă vrea să fie prietena mea”, și-a început povestirea Gheorghe. El are 32 de ani, iar Mirela este cu treisprezece ani mai mică. Ochii mari, stilul direct de a fi, firea ei deschisă, vioaie, aerul de puștoaică l-au zăpăcit pe Georgel. În schimb, Mirela nu prea l-a plăcut pe el. I se părea arogant, dar faptul că era glumeț și știa să vorbească, au făcut-o să-i accepte prietenia. Apoi, după ce l-a cunoscut mai bine, a înțeles că merită să încerce o relație.

După un an de zile, tinerii au hotărît să se căsătorească, dar se temeau, deoarece Mirela era încă la liceu. „Îmi era frică să nu fiu exmatriculată. Ce-ar fi zis profesorii?”, ne mărturisete și Mirela.

La puțină vreme după ce au luat această decizie au apărut și problemele. Părinții ei, din Orbeni, au fost de acord cu relația lor și cu diferența de ani, însă ai lui Gheorghe au fost total împotrivă. „Îmi spuneau mereu că e prea tînără, că o să mă lase pentru altul, că e necoaptă la minte și că toată relația noastră e o joacă”, a recunoscut Gheorghe. De atîtea cicăleli, Gheorghe ajunsese să fie și el complexat de diferența de vîrstă dintre el și Mirela. Aleasa lui l-a încurajat și i-a demonstrat că, dacă se iubesc, nu trebuie să aplece urechea la ce spun cei din jur.

Un an, cît părinții băiatului au fost plecați în Israel, lucrurile s-au mai liniștit. „Am rămas în apartament doar noi doi. Împreună am trecut prin multe și am învățat unul de la altul. Eu nu știam să gătesc decît omletă și cartofi prăjiți. Iar Gheorghe voia mereu borș. A trebuit să învăț. La început, cînd ne-am mutat împreună, el avea o viață plină de chefuri, pleca cu prietenii. În timp a renunțat la toate pentru a sta cu mine. Împreună mergeam la cumpărături, ne consultam în tot ceea ce făceam. Peste tot eram amîndoi. Așa am învățat să ne cunoaștem și să ne respectăm reciproc”, ne-a conturat rapid începuturile Mirela. Împreună au fost în excursii la mănăstiri, la Bicaz și la Lacul Roșu. Într-una dintre călătorii au avut parte de o întîmplare neplăcută.

În timp ce călătoreau, au făcut pană. Era noapte și Gheorghe avea nevoie de ajutorul ei, să repare motorul. Trebuia să-și țină lanterna, dar Mirela dormea, iar tînărul n-a vrut în ruptul capului să o trezescă. S-a chinuit singur și pînă la urmă a izbutit. Cei doi au trecut împreună și prin alte evenimente nefericite. În prima a fost implicat Gheorghe. Erau la Lacul Roșu. El a intrat în apă cu șlapii și și-a agățat piciorul de ceva. Puțin a lipsit să nu se înece, sub privirile disperate ale prietenei lui. Apoi, la Bacău, Mirela a fost grav bolnavă. „Nu voia să meargă la urgențe și plîngea într-una. Am luat-o în brațe, m-am suit în taxi și am mers la spital. Eram disperat că nu puteam sta mereu lîngă ea. La început nu-mi dădeau voie s-o vizitez, lucru care mă înebunea. N-am să uit niciodată acele momente”, ne istorisește tînărul. În acea perioadă, Gheorghe a învățat și el să gătească supe, singura mîncare permisă fetei în spital. El gătea acasă, după cum se pricepea, și dădea fuga cu termosul la spital.

Momentele și mai grele au început cînd s-au întors părinții lui acasă. „Ne-am mutat la gazdă, pentru a evita orice discuții. Noroc cu mama și sora ei, care ne-au sprijinit moral și financiar. Soacra îmi spunea mereu că importantă este iubirea noastră. Înverșunarea alor mei ne-a făcut să ne iubim și mai mult. N-am făcut-o la ambiție, ci pur și simplu ne iubeam. În fața piedicilor, eu clacasem. Mirela însă m-a susținut și mi-a zis că mama va înțelege în timp relația noastră. Mamei, însă, nu i-a venit să creadă că ne vom căsători decît atunci cînd a văzut actele pentru starea civilă. Ne-a zis că nu va veni la cununia civilă”, mai spune Georgel.

Logodna a avut loc anul acesta. Deoarece tinerii intenționează să plece în străinătate, au hotărît săși legalizeze relația. „Mi-a dat inelul de logodnă și m-a întrebat dacă vreau să fiu soția lui. N-am stat pe gînduri. Era a treia oară cînd mă cerea de soție. Rîdeam și plîngeam de fericire în același timp, pentru că abia atunci am înțeles că e foarte serios. Firea lui glumeață mă făcuse în celelalte dăți să cred că e o glumă. Acum era altceva”, spune Mirela. Tinerii au ales să-și oficieze căsătoria civilă pe 15 august, deoarece era zi de sărbătoare. „Am vrut să fim doar noi doi și doi martori. Frații ei ne-au amenințat că se supără pe noi dacă nu le zicem data. Pînă la urmă au venit și ai ei și rudele mele. La Starea Civilă au fost momente nostime, pentru că ofițerul se uita la toți nuntașii, îi poftea în față, numai pe noi nu. Nu știa cine sînt mirii. După vreo trei încercări nereușite ne-am dus noi singuri în fața lui”, își încheie povestea de dragoste Gheorghe. (Claudiu TĂNĂSESCU)