VIP PENTRU O ZI Și-a găsit viitorul soț la o petrecere care nu anunța nimic

• Camelia Dăscălescu l-a întîlnit pe viitorul soț, Marinel Ispăsoaia, la un chef din facultate, la care s-a dus fără prea mare tragere de inimă • s-au văzut, au dansat și au rămas nedespărțiți • tinerii vor ca după nuntă să meargă la mare, iar după aceea să se stabilească în București

Camelia Dăscălescu și Marinel Ispăsoaia s-au cunoscut în cea mai frumoasă perioadă a fiecărui om: studenția. Cei doi tineri, de 26 de ani, au locuit în același complex studențesc timp de trei ani, dar nu s-au întîlnit niciodată. Întîmplarea a făcut totuși ca Marinel și Camelia să se întîlnească și să se placă din prima clipă în care s-au privit în ochi. Camelia, din Bacău, era studentă la chimie industrială, iar Marinel, din Alexandria, studia tehnologia construcțiilor de mașini. „Povestea noastră de dragoste a început în urmă cu cinci ani. Am primit o invitație la un chef studențesc din cămin. Locuiam în Regie, în București. Am plecat la chef fără tragere de inimă, mai ales că nu aveam parteneră. Acolo am zărit-o pe Camelia. Mi-a plăcut din prima clipă”, își începe povestea de dragoste mirele.

Cei doi studenți erau în anul trei de facultate și liberi ca pasărea cerului. Nici Camelia nu avea prieten, așa că relația s-a înfiripat rapid. Băiatul a făcut ce a făcut și a reușit să se apropie de fată. Întîi a privit-o insistent, apoi și-a luat inima în dinți și s-a apropiat de ea. A invitat-o la dans. „Am stat toată noaptea împreună și ne-am povestit toată viața. Aveam senzația că ne cunoaștem de cînd lumea și că Marinel era omul pe care îl așteptam. Insistența ochilor lui albaștri m-a atras foarte mult. Mi-a spus că e din Alexandria, oraș din care era și cumnatul meu. După cîteva dansuri, spre dimineață, am plecat pe o terasă și acolo am continuat discuția. A fost o dragoste reciprocă, la prima vedere”, ne-a spus și viitoarea doamnă Ispăsoia.

De a doua zi, Camelia și Marinel s-au întîlnit în fiecare zi. Au profitat de fiecare minut pentru a-l petrece doar ei doi. În anul patru de facultate, au hotărît să se mute în aceeași cameră de cămin. A fost unul al încercărilor. Întîlnirile de la terase, plimbările din parcuri sau oraș, toate momentele frumoase de pînă atunci trebuiau să se întîmple și conviețuind în doi. Au învățat să se respecte reciproc și au descoperit unul la celălalt calități ce le-au întărit dragostea. Marinel este «balanță» și nu se dezice. El aplanează orice izbucnire conflictuală, fie ea cît de mică. Este calm și calculat. În schimb, Camelia este «vărsătoare», o fire agitată. Iubitul ei spune că este sarea și piperul relației. „Prietenia noastră a avut și un efect motivant, pentru că după ce ne-am cunosut am reușit să ne luăm toate examenele, fără să mai avem grija restanțelor. Am devenit mai conștienți. Cînd era școală, era școală, iar distracția, distracție. Treburile în casă ni le-am împărțit, iar Camelia era cea care se ocupa de gătit. Acum învăț și eu, dar sînt încă în probe”, ne-a mai dezvăluit Marinel.

La terminarea facultății, Marinel a rămas în București, unde lucra încă din anul cinci de facultate, iar Camelia s-a întors în Bacău. Distanța dintre ei și perioada de un an care i-a ținut departe unul de altul nu a făcut decît să le sporească sentimentele. Se vedeau la două săptămîni, cînd olteanul trăgea spre Moldova, dar timpul în care stăteau împreună trecea prea repede. După trei ani și jumătate, cei doi îndrăgostiți au hotărît să se logodească. Cererea în căsătorie nu a fost ceva tradițional. Camelia a plecat în București la Marinel. Într-o după-amiază, cînd viitorul mire se întorcea de la serviciu, a venit și momentul decisiv. „Am ajuns acasă și am invitat-o pe Camelia în oraș. Am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. A fost de acord și împreună am început să căutăm inelul de logodnă. După ce l-am ales, am sărbătorit într-un restaurant”, a mai povestit mirele. După nuntă, Camelia și Marinel vor pleca în luna de miere la mare. Pentru viitor, ei intenționează să se stabilescă în București, unde tînăra mireasă își va căuta un loc de muncă. (Claudiu TĂNĂSESCU)