• Adrian Cercel și Laura Cojocaru se plăceau, însă nu aveau curaj să recunoască acest lucru • cel care i-a „nășit” a fost un dirijor de la Plaiurile Bistriței, ansamblu din care amîndoi făceau parte
• acesta i-a spus lui Adrian că Laura îl place, și invers, deși nici unul din tineri nu îi confirmase verbal acest lucru
Povestea de dragoste dintre Laura Cojocaru și Adrian Cercel a început în 1996, într-o zi mohorîtă de octombrie. Amîndoi erau la Ansamblul „Plaiurile Bistriței”. Își aruncau ocheade, se admirau, dar nu aveau curajul să-și dea o întîlnire. El era vilonist, iar ea dansatoare. Un dirijor binevoitor le-a văzut sclipirea din priviri și s-a gîndit că trebuie să facă ceva. Lui Adrian i-a spus că tînăra de 17 ani îl place, iar fetei, că tînărul nu are ochi decît pentru ea. A fost elanul pentru debut. Adrian și-a luat inima în dinți și a invitat-o pe Laura la o primă întîlnire. Cu acest pas a început o frumoasă poveste de dragoste.
Adrian are acum 24 de ani, iar Laura are 23 de ani. „În perioada în care ne-am cunoscut, mergeam foarte mult în turnee cu ansamblul. La cîteva am fost împreună, dar la majoritatea separat. Eu mergeam mai mult în Europa, iar Adi în Asia. Cu toate acestea, între noi s-a născut o frumoasă poveste de dragoste, în ciuda faptului ca sîntem zodii total incompatibile. Eu sînt capricorn, iar el este vărsător. Ne iubim și asta este tot ce contează”, ne spune viitoarea mireasă.
La debutul relației lor, cei doi tineri nu bănuiau niciodată ce le va aduce viața. Și-au dat întîlnire ca doi buni amici, și-au vorbit unul despre altul, iar în ianuarie 1997, cînd Laura a împlinit 18 ani, alături de celelate cadouri a „primit” și inima lui Adrian. Atunci a început foarte serios povestea lor de iubire. „Parcă ne știam de-o viață și de aceea a fost ușor să ne apropiem unul de celălalt. Laura m-a atras în primul rînd ca persoană, apoi fizic. Era gingașă, ca un bibelou de porțelan. De aceea îi și spuneam «Cristalul meu». M-au atras foarte tare și ochii ei, verzi ca smaraldul”, povestește despre primele momente ale dragostei lor și Adrian. El a fost ales de Laura pentru că tînăra și-a dat seama că este un om cu suflet mare, sincer, deschis, rezervat, răbdător și foarte calm.
În 2000, în viața celor două victime ale lui Cupidon a apărut primul moment care le-a pus dragostea sub un semn mare de întrebare. Adrian a plecat în Italia, pentru a-și face un viitor, iar Laura a rămas în țară să-și termine facultatea. „Atunci am crezut că s-a terminat totul. Ne-am despărțit și am hotărît ca fiecare să-și vadă de drumul lui, de cariera lui. Eu m-am stabilit la Torino. Aici erau foarte mulți români, atît de mulți, încît, dacă mergeai cu autobuzul, aveai impresia că ești acasă, pentru că se vorbea mereu românește. O sunam pe Laura de două-trei ori pe săptămînă și ne scriam lunar, dar niciodată nu am avut curajul să ne întrebăm dacă ne-am găsit pe altcineva. Ne consideram cumva amici. Doar scrisorile confirmau dragostea noastră, pentru că în scris aveam curajul să spunem ce simțim unul pentru celălalt. La două luni și ceva după plecarea mea am înțeles că nimic nu ne va putea despărți. „Am fost doi ani la mare cu prietenele mele și niciodată nu m-am gîndit la o aventură. Inima mea era numai pentru Adi. Au fost doi ani de încredere și dragoste”, adaugă Laura.
La un moment dat, Laura a ajuns și ea în Italia, dar nu au vorbit nimic despre căsătorie. „Ne-am plimbat și ne-am simțit bine. Noi doi și dragostea noastră. Eu îi găteam, pentru că în Italia am devenit un bun bucătar – spune Adrian, „iar eu îl admiram”, recunoaște Laura, care a plecat în Italia în februarie 2002. Pentru ea n-a fost deloc simplu să ajungă la iubitul de care era departe. Pînă a reușit să obțină viza a trecut prin chinuri groaznice, pentru că nu primea actele de plecare. A primit chiar și refuz de viză, dar s-a zbătut din răsputeri ca să-l revadă pe Adrian. Așa a ajuns să prezinte pînă și fișa matricolă de la facultate, adeverințe de la seviciu, pentru ca italienii să înțeleagă că nu vrea să rămînă acolo deoarece are aici o carieră sigură. În cele din urmă a reusit.
„Am revenit din Italia mai fericită ca niciodată. Îl văzusem și mă îndrăgostisem din nou. În prima zi de Paști, pe cinci mai, Adi m-a sunat și în timp ce vorbeam la telefon m-a întrebat «Vrei să ne căsătorim?». A urmat o pauză și i-am răspuns «sigur că da»”, își amintește foarte emoționată și acum Laura. Au urmat pregătirile de nuntă, de care tînăra s-a ocupat în totalitate. Toate lucrurile necesare pentru nuntă au fost cumpărate din București, cu excepția ligheanului pentru colacii nașilor. Cînd a venit Adrian în țară, pe 21 iulie, aproape toate lucrurile erau puse la punct. Însă mai era un lucru de rezolvat. Viitoarea mireasă nu primise încă inelul de logodnă. Așa că au plecat la București și acolo, în magazin, Adi i-a oferit inelul de logodnă. De acum, viața lor va urma un alt curs. Cea a unei familii fericite, unde, spun viitorii miri, orice moment petrecut împreună va fi o nouă provocare în ringul iubirii. Și încă ceva. Ei își doresc ca barza să le aducă doi copii, bineînțeles cu ochii verzi, ca ai frumoasei domnișoare care i-a furat inima lui Adrian. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns