Cind eram mic, cea mai mare dorinta a mea era sa ma fac mare cit mai repede. Greseala! Acum imi dau seama ca era mai bine mic si nebagat in seama, fara griji, chiar daca aveam prea multe teme de facut si prea mult de invatat.
Insa, nu regret nici o secunda din copilaria mea. Pentru ca am avut timp sa fac de toate, si bune si rele, si pozne pentru care mi-am luat portia de curea.
Am hoinarit si pe dealuri, prin paduri, am fugit speriati de un sarpe care-si facea siesta la soare, faceam razboaie cu osti inarmate cu sabii de lemn si arcuri cu sageti, am furat cirese, am sarit garduri, m-au fugarit paznicii din lanul cu porumb numai bun de copt pe jar, m-am ratacit in padure, am tras cu prastia dupa vrabii si am nimerit parbrizul de la masina vecinului, am spart geamul de la un magazin si am dat ceasul inainte ca sa pot sa ma duc la joaca mai repede.
Pe „vremea mea” ciocolata era un produs de lux, iar portocalele se coceau numai iarna. Asa ca acum maninc si ciocolata pe care nu am mincat-o atunci, ca sa compensez. Pe atunci eram pionieri si soimi ai patriei si ne dadeau insigne la sfirsit de an. Purtam cravate rosii la git si nu stiam ce e aia „EMO”. Nu as putea sa fac vreo comparatie cu un copil din ziua de azi. Fiecare cu istoria si cu generatia lui. Insa, duminica e 1 Iunie, traditionala Zi a Copilului. La multi ani tuturor copiilor, indiferent de virsta!
Lasă un răspuns