Vreau și eu să fiu primar

Eduard ADAM

Foștii primari ai Bacăului nu și-ar mai dori să revină în fotoliile deținute unul sau mai multe mandate. Nu vor și pace, pe motiv că-s scîrbiți de ce se întîmplă în politică. S-au convins, în sfîrșit, că nu-i de ei. Le respect opiniile, însă nu pot să trec prea ușor cu vederea că mulți dintre cei care au deținut funcții de demnitate publică au venit săraci lipiți, iar cînd au plecat acasă au deschis ușile unor vile semețe. Dumitru Sechelariu avea afaceri încă dinainte de a ajunge primar, deci stătea oarecum bine la capitolul financiar. S-a spus totuși despre el că a acordat lucrări finanțate din fonduri publice unui grup de prieteni și, firesc, unii au presupus că mîna întinsă i-a fost răsplătită. Toate aceste chestiuni și altele fac, însă, obiectul unui proces, așa că justiția va spune dacă, într-adevăr, fostul primar a greșit cu ceva. Ioan Onofrei este constructor de meserie, și-a înființat propria firmă și s-a decis să facă ce știe mai bine. Nu-i mai trebuie administrație locală. în ce-i privește pe ceilalți, Vasile Chițac și Ioan Liciu, nu dădeau pe-afară de bunăstare nici înainte de a fi primari, dar nici după ce n-au mai fost primari n-au ieșit în față ca supermagnați.
în țară, însă, sînt suficiente exemple de oameni cărora în perioada cît au condus primăriile le-a mers foarte bine. La fel și în cazul parlamentarilor. Casele pe care și le-au tras au fost mai dese decît ciupercile după ploaie, bătrînele Dacii au fost înlocuite rapid cu limuzine polishate și cîte altele.
Mă uit și la noii aleși și mă întreb cum de-a dat bunăstarea peste ei așa, dintr-odată. Unii n-aveau mașini deloc și, dacă mi-aduc bine aminte, se plîngeau înainte să ajungă sus că din muncă cinstită, în țara asta, nu poți face prea multe. Acum, au leasing-uri. Cum, necum, au ajuns să conducă mașini de cîteva zeci de mii de euro. Salariile pe care le primesc de la stat nu-i umplu de bani, ci doar le permit un trai decent. Și-atunci, mă-ntreb și eu, de unde bani pentru viața de huzur pe care au început-o?

Eu nu spun că toți cei ajunși în funcții înalte fură, că iau șpăgi ori că se dedulcesc din „părțile” pe care și le fac după atribuirea unor lucrări din bani publici. Dar nu pot nici să mă abțin de la a mă întreba cum de înainte abia trăiau, iar după ce s-au văzut în scaune călduțe traiul lor a devenit subit roz?! Iar dacă mai faci greșeala de a te uita și pe declarațiile lor de avere, la început și la final de mandat, te iei cu mîinile de cap de oftică. în patru ani, cît sînt primari, prefecți, parlamentari sau alte cele, observi că averile le-au crescut ca în poveste: adică într-un an cît altora în șapte.
Nu la fel de eficientă este și activitatea lor acolo unde sînt puși. Cumva, lipsa lor de interes este de înțeles: dacă au afaceri, trebuie să se ocupe de ele. Chiar dacă firmele au fost transferate pe numele soției, mamei sau amantei. Tot banii lor sînt la mijloc, așa că e bine să se ocupe de înmulțirea lor.

în atare situație, parcă mi-aș dori și eu să fiu primar. Spun în campanie cîteva vorbe de bine la popor, promit marea cu sarea, că doar nu mă costă mare lucru. Sau, de fapt, mă costă, dar se spune că mulți plătesc „datoriile” după ce obțin funcția dorită și, oricum, nu din banii lor. Și-așa ajung primar. De-acolo, drumu-i simplu. Sumele enorme strînse din banii cetățenilor se duc la primărie, cum tot de-acolo se-mpart și lucrările. E important cui dai, cît dai, dar mai ales cum dai. Nu de alta, dar e bine să stai liniștit la final de mandat. Ca să te poți bucura de ce-ai agonisit.să se ocupe de înmulțirea lor.

Așa că, în atare situație, parcă mi-aș dori să fiu și eu primar. Spun în campanie cîte

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!