Zarva politicienilor

În sinea mea, îmi propusesem să ignor – pe cât este cu putință! – campania electorală pentru Parlamentul European. Sunt sătul de populismul și demagogia autohtonă. Refuz să-i mai ascult și pe aleșii de la Bruxelles vorbind despre utopii continentale… Numai că europarlamentarele au dat… peste mine! Săptămâna trecută, prin Bacău s-au perindat fel de fel de personaje proaspăt frezate și spălate în apă (parcă) sfințită.

„Și deodata, dintre dealuri/ Se desprinde larg un zvon/ Depărtat și monoton,/ Ca un murmur lung de ape/ Revărsate peste maluri…/ Crește-n luncă, mai aproape,/ Umple văile vecine/ De răsunet mare…/ Vine!…” Nu știu dacă ați recunoscut versurile lui Topârceanu (se mai predă în școala primară?…), însă ele mi-au „răsărit” în minte odată ce a început campania electorală. „Caravana politică” a fost „inaugurată” de președintele PSD. Lui i-au călcat pe urme Udrea, Bodu și alți „cerșetori de voturi”. Probabil că în perioada următoare vom da nas în nas ca, la piață, cu personaje care păreau inabordabile până mai ieri… Aceleași figuri triste ale eșichierului politic românesc, doar proaspăt ferchezuite și trecute de la o formațiune la alta. Unii dintre candidați au tupeul să pretindă că sunt „altfel”. Sunt cei care distribuiau aripioare de pui alegătorilor pentru o ștampilă în plus pe buletinul de vot! Probabil ăștia ne cred un popor de amnezici sau turmentați cronici!

Din păcate aud multă lume spunând: „N-ai pe cine alege. Toți sunt compromiși!” Este cea mai păguboasă atitudine și cea mai falsă premiză. De ce, oare, ochii electorilor sunt ațintiți doar către „partidele mari”, cu candidați deja tociți. „Mari” prin ce? Prin tunurile date economiei naționale timp de 25 de ani?! „Mari” prin promisiunile neonorate? Prin politicile dezastruoase exersate pe nația asta de cobai involuntari? Este ciudată incapacitatea alegătorilor de a lua în calcul și formațiunile mai puțin cunoscute. Buletinul de vot va avea opt pagini! „Oferta” este cu adevărat bogată. Necesită, însă, cinci minute de gândire limpede și un minim de responsabilitate civică. Sunt 15 partide și vreo opt independenți. Mai rămâne doar să ne lămurim – fiecare dintre noi! – ce Dumnezeu dorim să facem cu viața noastră. Lamentația de crâșmă și nihilismul de fițe nu ne scoate din mizeria în care se zbate România. Cei care spun că s-au săturat de partide, au câțiva candidați independenți ce merită atenția noastră. Mircea Diaconu, de exemplu, este un nume cu notorietate și – probabil – una dintre opțiunile reale. Alături de el mai este Peter Coste (un avocat american de origine română), Valentin Eugen Daeanu (om de afaceri, fondatorul publicației „Actualitatea Românească”, destinată românilor din diasporă) și nu în ultimul rând neuro-chirurgul Constantin Tițian Filip care, pe vremea când candida la Primăria Capitalei, promitea spații pentru tinerii care vor să facă sex(!). Probabil domnul Filip știe el ce știe. În vremurile astea când armele vorbesc la granița noastră de nord-est, el ne reamintește Europei sloganul hippie, al anilor ’60: „Faceți dragoste, nu război!”…

Până pe 25 mai avem puțin timp la dispoziție pentru a decide. Important este să votăm. Fiecare își cunoaște propriul interes și doar în baza acestuia trebuie să pună ștampila pe vot. Absența nu este o opțiune; a lăsa pe altul să-ți hotărască soarta înseamnă că renunți la orice critică ulterioară. Nu-i un capăt de țară să fii responsabil jumătate de oră, cât mergi la secția de votare! Apoi ne întoarcem la Topârceanu: „A trecut…/ Dinspre câmpie,/ Vuiet greu de fierărie/ Se destramă în tăcere…/ Scade-n depărtare…/ Piere…” Ne vedem la următorul scrutin!