• sportivii care vor reprezenta județul nostru la Olimpiada organizată în Grecia sînt Monica Roșu, Simona Păduraru, Larisa Lăcustă, Eusebiu Diaconu, Mariana Solomon, Sebastian Dogariu • atît ei, cît și antrenorii, prietenii și familiile așteaptă cu emoții apropierea celei mai importante competiții din acest an • visul fiecărui sportiv este să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, ori măcar să prindă o medalie
Olimpiada de la Atena – Grecia va începe în curînd. Mii de sportivi din toate colțurile lumii vor concura pentru o medalie. E visul oricăruia dintre ei să audă intonat imnul țării sale, în timp ce ei se află pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Presiunea este enormă. Zeci de milioane de oameni vor fi cu ochii pe ei. În marea de sportivi se va afla și o mînă de atleți băcăuani. Sînt tineri, s-au pregătit de ani buni pentru acest moment și speră, chiar dacă știu că va fi o luptă pe viață și pe moarte, să cîștige. Ar fi cea mai mare împlinire a vieții lor. Alături de ei, antrenorii, familiile și prietenii stau cu sufletul la gură și-i încurajează pentru, poate, cea mai mare încercare a vieții lor.
Bacăul, prin Sport Club Municipal și CSM Onești, iese la luptă cu șase sportivi. Nu sînt mulți, nu sînt puțini, dar au valoare. Dintre toți șase, doar Simona Păduraru și Larisa Lăcustă, ambele de la înot, au mai participat la o altă ediție a Jocurilor Olimpice. Lista este completată de Monica Roșu, titulară în echipa de gimnastică, favorită la medalia de aur în proba de sărituri, Eusebiu Diaconu, cel mai bun luptător din țară la această oră, Mariana Solomon (atletism), toți de la SCM Bacău și, nu în ultimul rînd, Sebastian Dogariu, halterofil legitimat la CSM Onești.
GIMNASTICĂ
„Visul meu este să ajung campioană olimpică”
Monica Roșu, gimnastă legitimată la Sport Club Municipal Bacău, a cucerit două medalii de aur (la sărituri și cu echipa) la campionatele europene de la Amsterdam, din mai a.c.. A evoluat la trei aparate (sărituri, sol și paralele), dar și în concursul pe echipe. Notele sale, toate peste 9,2, au fost în măsură să aducă echipei României liniștea în privința cuceririi titlului european. Fără a mai fi o surpriză, poate doar pentru unii care au văzut-o outsider, Monica a spulberat orice urmă de îndoială în ce privește supremația, la sărituri, în Europa și în lume. Fosta elevă a antrenorilor Corneliu și Vasilica Agop, titulară în lotul olimpic al României, i-a convins atunci pe antrenorii lotului olimpic, Octavian Belu și Mariana Bitang, că are loc în națională. Medaliile au venit și vor veni pentru cea mai bună gimnastă a Bacăului a momentului care, de pe 11 mai, are 17 ani. Monica Roșu este una dintre cele mai valoroase produse ale școlii băcăuane de gimnastică, urmașă pe tărîmul performanței a unor sportive precum Trușcă, Potorac sau Andronic, toate medaliate la Jocurile Olimpice, campionate mondiale sau europene.
Roșu are deja o „căruță” de medalii. Printre altele, este și vicecampioană europeană și medaliată cu bronz la întrecerea continentală a junioarelor. Mai are în palmares medalii de bronz la Campionatul Național de juniori la bîrnă (1996) și paralele (1997), precum și un titlu național la sărituri în 1999. Imediat a fost „înregimentată” în lotul național de junioare de la Onești, unde i-a avut ca antrenori pe Livia și Toma Ponoran. În ianuarie 2002, a fost chemată de antrenorul Octavian Belu la lotul olimpic de la Deva.
Printre puținele care execută bine „Tsukahara”
Gimnasta băcăuană se numără printre foarte puținele sportive din lume care execută corect o săritură „Tsukahara” – întins cu întoarcere de 720 de grade, exercițiu cu grad înalt de dificultate. De asemenea, Mona stăpînește și săritura Iurcenko, cea care i-a adus și îi va aduce medalii. „Grupele de mușchi care intră în lucru sînt diferite. La sărituri se cere mai multă forță, iar la bîrnă mai multă elasticitate și grație, în ambele cazuri fiind nevoie de echilibru și concentrare maximă”, spune antrenoarea Mariana Bitang.
„Am dat-o la gimnastică pentru că sînt născută în același an cu Nadia”
Monica are un frate mai mare cu șase ani, Cristian. El era programat să fie gimnastul familiei Roșu, dar în Bacău nu exista școală de profil pentru băieți, pe vremuri. Nici acum nu este. Geta Roșu explică de ce a ajuns Monica la gimnastică: „Sînt născută în același an cu Nadia Comăneci, 1961, eu în iunie, ea în noiembrie. N-aveam cum să-l dau pe Cristi la gimnastică pentru că nu exista club cu astfel de secție în Bacău. Pe Monica am întrebat-o dacă îi place gimnastica. Nici nu am apucat să deschid gura, că a și început să sară în sus de bucurie. Încăpățînată și ambițioasă. De asta a reușit să învingă toate obstacolele și greutățile. Au fost destule, dar a reușit să le treacă. Acum nu mai am ce-i face! Vrea să ajungă ca Nadia sau măcar aproape de ea. 2 mai 2004 a fost cea mai fericită zi din viața mea. Monica a devenit campioană europeană la sărituri. Nici cînd s-a născut nu m-am bucurat atît. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru bucuria pe care mi-a adus-o. Eram să mor de fericire cînd am auzit imnul național intonat pentru copila mea. Merită! A muncit enorm și a făcut atîtea sacrificii. Habar nu aveți ce poate simți o mamă cînd are parte de așa ceva. Este de nedescris”, ne-a mărturisit Geta Roșu, mama campioanei. Acum încep alte emoții, fiindcă se apropie Olimpiada.
„Monica este copilul meu cel mare”
Monica este copilul meu cel mai mare. Există unele momente de sincopă în pregătirea unui gimnast. Noi sîntem factorul psihologic, o cunoaștem pe Mona de mică și intervenim să refacem legătura între ea și antrenorii de la lot. Există și astfel de situații, cînd Monica trebuie mobilizată și noi intervenim. Este clar că Mona e specialistă la sărituri și este cea mai bună din Europa la acest aparat. Aici îți trebuie anumite calități: brațe și spate puternic și orientare în spațiu. Dar performanța înseamnă, înainte de orice, seriozitate și renunțare la plăceri. Mi-aș dori tare mult să ia o medalie la sărituri. Nu știu care, dar poate va fi măcar de argint”.
Piesă de bază în echipa olimpică
Lăsată să se odihnească la naționale, Monica Roșu a cucerit trei medalii, una de aur și două de bronz, la concursul bilateral România – Franța din luna iunie. Monica Roșu nu avea cum să rateze aurul la aparatul său preferat. Ea a ocupat locul I, cu o medie a notelor de 9.537. A mai concurat, în concursul pe aparate, la paralele și la sol, clasîndu-se, de fiecare dată, pe locul al treilea. „Se merge pe tactică. În fiecare concurs antrenorii de la lotul olimpic decid pe ce aparat sau aparate să se axeze fiecare dintre gimnastele de la lot. S-a hotărît ca Monica să concureze doar la trei aparate, mai puțin bîrna, pentru că obiectivul principal este obținerea a cît mai multor medalii la Jocurile Olimpice de la Atena. Eu sînt foarte mulțumit de modul în care a concurat Monica. Eu zic că ar merita medalia de aur la Atena”, a declarat Corneliu Agop.
„Visul meu este însă de a ajunge campioană olimpică. Nu cred că există vreun sportiv care să nu-și dorească așa ceva. Pînă la cel mai mare examen voi lucra și mă voi zgîrci cu timpul liber. În rest, masă și odihnă”, spune sportiva băcăuană cu cele mai mari șanse la aurul olimpic într-o probă individuală.
Simona Păduraru
Implicată în disputa pentru medalii la întrecerile celor mai buni înotători din lume, Simona Păduraru (antrenor Silviu Șalgău) este în cărți pentru cel puțin o medalie la Jocurile Olimpice de la Atena. Medaliată cu insistență la europenele de toate vîrstele, Păduraru a trecut, cu bine, de la mixt la liber. Specialistă la „combinate”, ea a fost redirecționată spre stilul „liber” de antrenorii lotului național la Jocurile Olimpice din 2000 de la Sidney. Echipa de la ștafeta 4×200 metri liber a României, din care a făcut parte și Simona, a ocupat locul al patrulea, deși „federalii” preziceau cel puțin o medalie de bronz.
La chiar primul său concurs oficial în probele de fond, adică la finalele Campionatului Național de seniori în bazin acoperit din martie 2002, Simona a devenit campioană națională atît la 800, cît și la 1.500 de metri liber. La aceeași competiție, înotătoarea băcăuană a luat medalia de argint la 400 m liber, probă în care a fost precedată de prietena sa Camelia Potec. Atrenorul emerit Silviu Șalgău, responsabil cu performanțele sportive ale Simonei, a spus atunci: „este, fără îndoială, cel mai bun campionat al său din toate timpurile”. Talentata sportivă băcăuană a cucerit maximum de medalii în bazinul olimpic de la Pitești. Ea a reușit să urce pe podium în toate probele în care a concurat, fiind astfel vedeta incotestabilă a „naționalelor”. După „argintul” de la 400 m liber, Simona și-a spulberat adversarele la 200 metri mixt și la 800 m liber. Medalia de argint la 200 m bras de la „naționalele” din primăvară a fost suficientă pentru ca ea să fie înscrisă la „europene” și în această probă.
Păduraru și-a doborît toate recordurile personale
După ce a terminat pe locul al 6-lea întrecerea de la 400 metri mixt, cu un timp sub 4 minute și 48 de secunde, barieră pentru ea pînă atunci, a înotat în finala europeană de la 800 metri liber cu 13 secunde mai repede decît în cea națională în care, cu 8:48.77, a cîștigat titlul. Simona Păduraru, cea mai bună înotătoare băcăuană a tuturor timpurilor, s-a autodepășit din nou și în cursele de la 400 metri liber de la același Campionat European de seniori de la Berlin. Cursa pentru medalie a fost una cum rar se poate vedea. Plecată din blocstart ceva mai greu, Simona a recuperat metru cu metru și s-a apropiat de o medalie de bronz pe care o merita. I-au lipsit 10 sutimi de secundă să o capete, deși a îmbunătățit cu alte două secunde recordul personal pe această distanță. Deși a fost foarte aproape de medalie la 400 metri liber, Simona spune că mai frumoasă dintre toate a fost finala de la 400 metri mixt: „Am reușit să trec de bariera de timp, 4 minute și 48 de secunde, care îmi măcina nervii de mult timp. Odată depășită această limită, de care nu mai reușeam să trec, am simțit din plin o descătușare psihică. Am realizat atunci că pot”.
Olimpiadă cu medalii
Păduraru are ca obiectiv obținerea unor medalii la Jocurile Olimpice din 2004. „Toate concursurile care au fost pînă la Olimpiada elenă au fost trepte pe care am încercat să le urcăm”, a zis antrenorul Silviu Șalgău.
„Vreau cu tot dinadinsul să obțin la Jocurile Olimpice de la Atena rezultate mai bune decît cele de la Sidney. Am căpătat mai multă încredere în mine și nu vreau să ratez ocazia de a mă număra printre campionii olimpici”, a afirmat medaliata cu bronz la Campionatul European de Natație de la Madrid din acest an, în proba de 4×200 metri liber. La Olimpiadă vreau să ajung în finale (n.r., 200, 400 și 800 metri liber). La europene am văzut cît de greu este să ajungi pe podium. La „400” prindeam medalie dacă scoteam cel mai bun timp al meu, iar la „800” rezolvam aceeași problemă cu o altă tactică”, a afirmat studenta de la Facultatea de Educație Fizică și Sport Bacău.
Larisa Lăcustă înoată pentru ștafeta olimpică de la 4×200 m liber
Legitimată din octombrie trecut la Sport Club Municipal Bacău, Larisa Lăcustă nu vrea să-și încheie cariera de sportivă înainte de a mai participa la o ediție a Jocurilor Olimpice. Cea mai mare dorință a sa, în acest moment, este să prindă o medalie la Atena. La Pitești, acolo de unde a venit, nu avea șansa de a-și realiza acest vis. Nu doar pentru a se menține în formă, la naționalele din acest an a luat medalii de aur și la 50 și 100 metri bras, dar și-a reconfirmat și statutul de titulară în ștafeta de 4×200 metri liber cu care România va participa la Olimpiadă. Celelalte trei componente ale ștafetei române de 4×200 de metri care va fi prezentă la Atena sînt Păduraru, Potec și Cășlaru. „Am simțit că aici este locul din care mai pot prinde Olimpiada. Mă cunosc foarte bine și cu Simona, și cu antrenorul Șalgău. Am simțit nevoia de schimbare și am făcut pasul. Am încredere mare în mine că voi reuși ce mi-am propus”, a declarat Larisa Lăcustă, o sportivă trecută pe linie moartă la Pitești și care peste cîteva zile va reprezenta SCM Bacău la Jocurile Olimpice.
LUPTE GRECO-ROMANE
Eusebiu Diaconu, cel mai tehnic luptător al României
Eusebiu Diaconu (SCM Bacău, antrenor Gheorghe Mocanu), medaliat cu bronz anul trecut la Campionatul Mondial de Lupte greco-romane, de nenumărate ori campion național la 55 kg și, mai încoace, la 60 kg, nu s-a putut abține să ia încă o medalie de argint la turneul internațional de la Sofia (29 – 31 ianuarie a.c.). Așa au decis atunci arbitrii. După ce i-a învins, fără probleme, pe toți cei pe care i-a întîlnit în cale pînă în finală, Diaconu a fost nevoit să se mulțumească cu locul al doilea, 10-13, în partida decisivă cu reprezentantul Serbiei. „Nu îmi fac mari griji, întrucît a fost doar un tuneu de pregătire (n.r., pentru Jocurile Olimpice). Am pierdut finala, însă nu mă consider învins. Nici nu îmi pare rău deoarece experiența contează și ea. Am văzut cu cine am de a face și este mai bine să știu. Tot timpul, el a condus și eu am fost cel care a egalat. S-a desprins ca învingător cu ajutor de la cei care depre care se spune că ar trebui să fie neutri. Mă concentrez doar la Jocurile Olimpice”, a afirmat atunci campionul național Eusebiu Diaconu. Băcăuanul fusese declarat, cu cîteva luni în urmă, drept cel mai tehnic luptător la mondiale, ceea ce înseamnă că este și cel mai bun din România, atît timp cît el a fost singurul care s-a întors în țară cu medalie. Diaconu are posibilitatea să-și ia revanșa, cu vîrf și îndesat, la Atena.
Calificarea la Jocurile Olimpice
Eusebiu Diaconu s-a calificat la Olimpiadă odată ce a demonstrat că este, cel puțin, printre primii trei la campionatele mondiale de seniori. Atunci, adică anul trecut, elevul antrenorului Gheorghe Mocanu, a ajuns în optimile de finală ale ediției a 48-a a Campionatului Mondial de Lupte Greco-Romane de la Creteil (Franța) fără probleme. Susținut de pe marginea saltelei de un „alt” băcăuan, antrenorul emerit Ioan Butucaru, coordonatorul loturilor naționale de lupte greco-romane, Diaconu a promovat pînă în zona medaliilor. Eusebiu, care a făcut parte dintr-o grupă preliminară, a 8-a din 14 la categoria 60 kilograme, i-a depășit fără probleme pe Riccardo Magni (Italia) și Joaquin Martinez (Spania). În optimile de finală, băcăuanul l-a învins cu 3-1 pe Kyung Kang (Coreea de Sud), iar în „sferturi” a trecut cu 12-2 de turcul Bunyamin Emik. Prima înfrîngere, 5-8, a suferit-o în semifinala cu Roberto Monzon (Cuba), fiind și cea care i-a închis calea spre, cel puțin, o medalie de argint. În lupta pentru medalia de bronz l-a întîlnit Jim Gruenwald (SUA), învinsul din semifinale al campionului mondial en-titre Armen Nazarian, din Bulgaria, pe care l-a învățat care este treaba cu greco-romanele.
„Știe să-și vîndă marfa”
Asta e soarta noastră, a românilor. Avem multe calități și, din cînd în cînd, ni le mai recunosc și alții. Unul dintre exemplele elocvente este cel al lui Eusebiu Diaconu, un adevărat luptător, băcăuan și singurul medaliat al României la campionatele mondiale desfășurate și încheiate duminica trecută în Franța, la Creteil. Are 23 de ani, pe care i-a împlinit pe16 martie 2004. Selecționat în lotul de luptători de la CSȘ Bacău acum 11 ani, Eusebiu a adunat, între timp, medalii care îi dovedesc valoarea și care aduc în prim plan un luptător de mîna întîi. Încă de la prima sa participare la un campionat național, la categoria copii, a urcat pe prima treaptă a podiului. Ulterior, a fost medaliat cu aur patru ani consecutiv și nu a existat campionat național de cadeți sau juniori la care să nu iasă în frunte. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că a fost și este cel mai bun la categoria sa de greutate. Junior fiind, a cucerit și titlul național la seniori. Are în palmares, printre altele, două medalii de bronz la campionatele europene ale juniorilor și încă două de argint la mondialele juniorilor.
„Vreau să accentuez că este un sportiv pe care și l-ar dori mulți antrenori. Are calități greu de găsit la alții. Puțini sportivi iau în calcul aspecte precum studierea adversarului, în care este specialist. Își stabilește, din timp, metodele și procedeele cu care îi dă peste cap pe cei cu care se confruntă pe saltea. Așa a reușit să ajungă unde a ajuns. Îl felicit și îi mulțumesc și pentru că mi-a ușurat munca”, a declarat antrenorul Gheorghe Mocanu despre Diaconu, pe care l-a văzut bine, în 1992, la Școala nr. 20, și l-a selecționat „din prima”. „Fără să aibă nici un fel de noțiuni despre lupte, Sebi s-a detașat clar de toți ceilalți pe care i-am avut sub observație. Fiecăruia i s-a spus, pe scurt, care sînt regulile în acest sport, dar el nu avea nevoie. În mai puțin de șase luni a cucerit primul său titlu național”, a continuat același Mocanu.
Cel pe care Dorin Arădăvoaicei, directorul de la SCM Bacău, îl consideră model pentru toți sportivii de la club, a spus că primul meci dificil a fost cel cu reprezentantul Coreei de Sud, la mondiale: „Mai luptasem cu un coreean la un turneu internațional în Iugoslavia. Pînă la meciul din semifinale, cu Monzon (Cuba), coreeanul a fost cel mai dificil adversar. Cubanezul, dublu vicecampion mondial, este însă cel mai tare dintre adversarii pe care i-am întîlnit. Conduceam cu 5-3 și mai era ceva mai mult de un minut pînă la terminarea meciului. L-am avut în mînă, dar l-am scăpat și am ratat finala”, recunoaște el.
„Viteazul”
Punctul pe „i” a fost pus de antrenorul emerit Ioan Butucaru, coordonator al lotului național. „Sebi și Marian Sandu se numără printre cei mai tehnici luptători. Diaconu are calități deosebite, de adevărat campion. Gîndește întruna, are viteză, are îndemînare și tot ce-i trebuie. Sînt convins că va ajunge un mare campion. Rușii, mă refer la tehnicieni și sportivi, îi spuneau „maladeț”, adică viteaz, la mondiale. Eusebiu știe să-și vîndă marfa, care-i și de calitate”
„Mă descurc bine în poziția parter. De acolo îmi ridic adversarul și cîștig, de obicei”, a declarat cel mai bun luptător din România anului 2004, Eusebiu Diaconu.
ATLETISM
Mariana Solomon
Principala „vină” a Marianei Solomon, singura atletă care va reprezenta Bacăul la Jocurile Olimpice, este că sare mult. Chiar de două ori pînă bate pragul spre locul cu nisip în care doboară recorduri și se alege cu medalii. Mariana Solomon este, printre altele, campioană națională în acest an, la grupa seniorilor. Pe 8 septembrie, la aproape două săptămîni după ce se vor fi terminat întrecerile Olimpiadei de la Atena, va împlini 24 de ani. Născută la Nehoiu (Buzău), Mariana s-a apucat de atletism în clasa a IV-a (1990). A început cu antrenoarea Maria Hagimă și continuă cu ea. Inițial, a fost orientată către probe combinate, „în care a și avut rezultate și care i-au folosit foarte mult în cariera de la triplu salt”, ne lămurește Hagimă. A obținut prima medalie, chiar de aur, la naționalele de pentatlon din 1993, cînd era junioară III. La triplusalt, proba sa de bază, a luat medalie de argint în 1994. Un an mai tîrziu s-a impus la naționalele juniorilor la săritura în lungime și la triplusalt, în cea de-a doua probă reușind o săritură cu doar 2 centimetri sub recordul național deținut de Adelina Gavrilă, coechipiera sa de astăzi de la lotul olimpic. În 1995, ea s-a clasat a cincea la săritura în lungime la Zilele olimpice ale tineretului, prima competiție internațională la care a participat. Un an mai tîrziu, ea a devenit vicecampioană mondială la triplusalt, juniori, în Franța, cu o săritură care a măsurat 13.75 metri (record personal), cu 35 de centimetri mai lungă decît cea mai bună anterioară. S-a obișnuit să i-a cîte 5 sau 6 medalii pe an, cel puțin în concursuri interne. După ce a ieșit vicecampioană europeană în 1997 (13.49 m), a terminat-o cu junioratul. Avînd un cel mai bun rezultat din carieră, 13.92 m, a plecat la europenele de tineret de la Amsterdam, din 2000, ca favorită la medalia de aur. Nici una dintre săriturile sale nu a fost urmată de stegulețul alb, ca semn de validare. O mînă criminală i-a mutat semnele pe care le făcuse pe pista de dinaintea nisipului și s-a ales praful.
An de an, tînăra atletă a participat la campionate balcanice de la care nu s-a întors fără măcar o medalie de bronz. În 2003 a stabilit un nou record personal, 14.17 metri, cu care, în Coreea, a obținut medalia de bronz la campionatele mondiale universitare.
Finală la Olimpiadă
Maria Hagimă, antrenoarea sa, spune că „Mariana a făcut un salt valoric așteptat, la seniori, drept care a și fost inclusă în lotul olimpic. Pentru că a participat la multe concursuri din categoria Grand Prix și a sărit de foarte multe ori alături de competitoare de valoare, și-a îmbunătățit performanțele de la un concurs la altul. Sper ca ea să ajungă în finala olimpică, măcar între primele 12. Are un record personal, în acest moment, de 14.37 metri. Dacă la Atena va sări 14.50 metri, cred că va intra și între primele opt din lume. La antrenamente a avut și săritură de 14.60 metri, dar care a fost depășită. Eu m-aș declara extrem de mulțumită și dacă ar intra între primele 12 triplusaltiste de la Olimpiadă”.
HALTERE
Voinicul Sebastian Dogariu
Oneștiul iese în față pentru Olimpiada de la Atena cu halterofilul Sebastian Dogariu. Legitimat la CSM Onești, unde îl are ca antrenor pe Marian Zăldoi, Dogariu (sportiv născut la Tîrgu Mureș pe 10 septembrie 1977) a ieșit în prim plan la campionatele europene de seniori de anul trecut, cînd s-a clasat pe locul al patrulea la cele două stiluri, smuls și aruncat, dar și la total. Pentru că a mai luat și trei titluri de campion național, tot în 2003, Sebastian a fost plasat pe locul al 5-lea, anul trecut, în ierarhia sportivilor băcăuani alcătuită la Direcția pentru Sport a Județului Bacău. Cu aur și argint fusese educat Dogariu și la naționalele sau Cupa României din 2002. Anul acesta a ridicat o medalii de argint la naționale și la Cupa României, iar la europenele de la Kiev s-a clasat de trei ori pe locul al 4-lea la categoria 85 kilograme. (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns