Ideea de a propune un concert portret (adica unul cu muzica unui singur compozitor), n-a fost una rea. Dimpotriva. Cu toate ca o personalitate artistica nu poate fi cuprinsa in integralitatea ei prin cateva lucrari asumate in program, continui sa cred, ca o poate, oarecum, defini. Sau macar una dintre etapele creatiei sale, care sa-l singularizeze printre ceilalti compozitori. Fred Popovici merita din plin un portret definitoriu, fiind artistul care a deschis drum larg matematicii in artele muzicale. Lui ii datoram o rara capacitate de esentializare a motivelor muzicale, fundamentate pe calculul infinitezimal, pe logica matematica. Marimea, inaltimea, intinderea unor celule sonore, chiar a unei singure note, sint precis masurate la fractiune de secunda. Muzica sa – surprinzatoare prin noutate – a determinat celebra Academie „Santa Cecilia” din Roma si universitatile din Berlin, Londra, Montreal si New York sa-l solicite pentru a sustine prelegeri. Onoare la care nu multi compozitori au acces. Concertul – portret sustinut de Ansamblul instrumental „Archaeus”, dirijat de Liviu Danceanu, a demonstrat ce inseamna o interpretare muzicala la cele mai inalte cote de maiestrie restitutiva. Ascultand muzica lui Fred Popovici am avut tot timpul sentimentul ca asistam la vibratia elementelor primordiale, dupa Bing-Bangul ce a condus la formarea universului. Astfel, lucrarii „Itinerariu in interiorul sunetului”, pentru instrumente si banda magnetica, i-au fost admirabil puse in valoare multiplele posibilitati combinatorii, rezultand o muzica de adanca fascinatie, deplin omogena, indiferent cate arcuiri simetrice sau asimetrice a continut. Asemenea parametrii calitativi s-au regasit si in lucrarile „Introducerea in anatomia sunetului”, „Out of (F) sound tracks” si „Fractalitatea sunetului”. Matematicienii stiu ca fractalitatea este un capitol vast al stiintei lor. Ea se reflecta in muzica lui Fred Popovici prin marirea campului de posibilitati, gratie analizei sonore in intimitatea ei, in marimi infinitezimale sau puternic dezlantuite la percutie. Numai niste artisti desavarsiti, cum sint cei ai Archaeusului, puteau conferi muzicii lui Fred Popovici acea formidabila tensiune, acel farmec coplesitor, lipsit de orice fast artificial.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns