Ieri, s-a sarbatorit Ziua Drapelului. Pentru cine a stiut. Pentru cine nu, a fost o zi obisnuita, cu putin vint, cu niste copaci doboriti de vint, cu acoperisuri smulse si cu energia electrica oprita. O zi obisnuita in România.
Pentru citiva oficiali a fost o zi deosebita. A fost ziua in care si-au pus in piepturile de arama cite o fisiuta de textila tricolora si au venit sa asiste, pe scarile Prefecturii, la un ceremonial dedicat drapelului national.
Doar ca au vrut sa fie singurii care participa si n-au anuntat si restul lumii, cetatenii aia care le platesc prin impozite si taxe lefurile. Nu ca i-ar fi interesat in mod deosebit sa vina si sa-i vada la fata pe cei care le hotarasc destinele, insa, teoretic, asa ar trebui sa se procedeze.
Cert este ca vreo suta de cetateni s-au oprit din treburile cotidiene si au urmarit, dindaratul unor garduri de protectie bine pazite de jandarmi, cum este ridicat drapelul.
Si aici am eu o neclaritate maxima: de ce a fost nevoie de o astfel de desfasurare de forte de securitate pentru o mina de cetateni? Pentru ca pina anul trecut, la ceremoniile din Piata Tricolorului nu existau nici macar garduri. Iar ieri, pe linga gardurile metalice erau postati si jandarmi.
Sa fie, oare, iubirea cetatenilor fata de alesi la cote maxim-periculoase?
Lasă un răspuns