Cel de-al cincilea scrutin legislativ post-decembrist ii cheama, miine, pe romani in fata urnelor de vot pentru a hotari cine ii va reprezenta in viitorul parlament. Fiindca in ce priveste cum isi vor onora acestia mandatul, intrebarile ramin, iar raspunsurile vor diferi radical fata de promisiunile ce ne-au fost servite cu generozitate in campania electorala. Oricum, spiritul democratic pare sa fie mai pe la el, pe-acasa, prin marcarea acestei premiere absolute numita votul uninominal.
Toate sondajele de opinie de pina acum nu au reusit sa configureze un cistigator detasat, asa cum si-ar fi dorit fiecare dintre formatiunile politice angajate cu sanse reale in aceasta competitie. Fiecare simte in spate respiratia fierbinte a celorlalte, procentajele sint apropiate, iar conditia majoritatii simple, cea care ar lamuri apele si ar satisface orgoliile, asteptarile si dorintele se afla destul de departe si nu se lasa prinsa. Astfel ca guvernarea exclusiva, monocolora, iese din orice calcul al logicii si face loc aliantelor si uniunilor, asa cum s-a intimplat in trei din cele cinci exercitii legislative de pina acum.
In contextul bulversarilor provocate de criza financiara globalizanta, care nu ne ocoleste nici pe noi, al divergentelor pe plan social manifestate in ultimele luni si care au pus fata in fata guvernanti – sindicate – electorat, interesul acestuia din urma pentru votul de miine este unul relativ, spre scazut, fiind vazut ca o forma de reactie negativa la lipsa de parolism a celor perindati pe la putere. Iata de ce nu sint excluse surprizele de proportie, chiar daca legea electorala ofera o singura sansa celor angajati in aceasta batalie. Oricum, culorile politice care urmeaza sa decoreze cladirea si interioarele Parlamentului vor ramine cam aceleasi: rosu, galben, portocaliu, albastru; poate cu una lipsa.
Dar, sa nu anticipam prea mult si, intrucit campania s-a incheiat, evitarea nominalizarilor din aceasta perspectiva mi se pare una absolut normala. Interesante se anunta miscarile din zilele urmatoare scrutinului, cind jocurile se vor face cu cartile, adica rezultatele, pe masa. Presedintele-jucator Traian Basescu exclude un guvern tehnocrat sau de uniune nationala, ca si un prim-ministru de aceeasi factura, considerind ca este necesara o asumare politica de catre formatiunea cistigatoare. Aici nu-l contrazicem, pentru ca are dreptate. Apelarea la o astfel de solutie nu ar insemna altceva decit negarea sensului luptei politice si pasarea raspunderilor catre executanti-marioneta care sa se miste dupa cum li se comanda. Aliantele post-electorale ramin singura solutie intr-un context dominat de disensiuni si divizari ce vin nu atit din deosebirile doctrinare, ci mai ales din orgolii exacerbate. Adversarii de ieri au, acum, toate conditiile si toate sansele de a ajunge in postura de aliati la masa de pe care vor imparti sinecurile si beneficiile. Gustul puterii devine, astfel, adjuvantul unificator si purificator pentru un anume timp, combinind social-democratia cu liberalismul si augmentat, eventual, cu ingrediente de alta natura. Asa cum, de altfel, s-a cam intimplat si pina in prezent. Preparatul ce va rezulta va fi pus la dospit chiar de miine seara, imediat ce urnele de vot se vor fi inchis, iar primele exit-poluri se vor da publicitatii. Singura noastra speranta este ca aceasta sa nu semene cu un ghiveci calugaresc in care gasesti de toate, dar al carui gust este indefinibil.
In judetul nostru, pentru fotoliile viitorului Legislativ si-au depus candidaturile peste o sutadouazeci de pretendenti la gloria parlamentara, in cele patru colegii uninominale la Senat si zece la Camera Deputatilor. Fara a pune in balanta sansele si nesansele unora sau altora dintre candidati, spre a evita orice proces de intentie, sau chiar etichetarea de partizanat politic, raminem impartiali ca toti romanii si le uram, fiecaruia in parte si tuturor la un loc, mult succes. Cine va avea parte de el, este de-acum o alta chestiune.
Lasă un răspuns