• în ziua de Sfîntul Andrei, românii își pot verifica norocul de anul viitor punînd la încolțit un bob de grîu • „Biserica nu condamnă aceste obiceiuri populare atîta timp cît nu atentează și nu distrug spiritualitatea creștină”, ne-a declarat Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului
Românii își sărbătoresc patronul spiritual, pe Sfîntul Andrei, la 30 noiembrie. Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreștine, care să asigure protecție oamenilor, animalelor și gospodăriilor. Țăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui sfînt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de autoritatea și puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică. Clipa cea mai prielnică pentru a obține informații cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, „Andreiu’ cap de iarna” cum se mai spune în Moldova, permite interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putînd fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”.
Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește ca principal element de apărare usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sînt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale.
Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și cîmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casă (care vor înflori pînă la Crăciun) sau se seamănă boabe de grîu în diverse recipiente. Fetele încearcă semnele propriului destin: stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumînări, pînă ce zăresc chipul viitorului barbat; pun busuioc sub pernă și apoi se culcă, sperînd să-și viseze soțul. În această zi, toți românii pun la încolțit grîu în cîteva farfurioare, cîți membri sînt în familie, iar la Anul Nou se interpretează norocul ce-l va avea fiecare, în funcție de înălțimea firelor de grîu.
Din punct de vedere creștin-ortodox, aceste obiceiuri sînt recunoscute ca nefiind de origine creștină. „Aceste tradiții nu sînt de sorginte creștină, iar Biserica nu promovează astfel de practici. Noi dăm curs doar ceremonialului religios și canoanelor bisericii. Tradiții din această perioadă sînt cultivate de către popor, nicidecum de Biserică. Însă pot fi considerate bune și folositoare atîtat timp cît structurează și definesc identitatea unui popor și nu distrug spiritualitatea creștină”, ne-a declarat Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns