Anul precedent a fost cel în care zootehnia băcăuană a început să dea primele semne de revigorare, după 11 ani în care a fost marcată de tot felul de dezastre. Statisticile întocmite recent arată că declinul efectivelor a fost stopat și se înregistrează o ușoară creștere, dar sînt încă departe de ceea ce era în 1990. Astfel, numărul actual de bovine este cam trei sferturi din ceea ce exista în primul an de după Revoluție. Cel al porcinelor este doar 69% din cel existent în anul de referință. Ovinele au cea mai proastă situație. Deși în acest an numărul celor înregistrate în județ este cu 25% mai mari ca anul trecut, ating abia 58% din ce exista în 1990. După cum se poate observa, efectivele de animale sînt încă departe de ceea ce au fost și nu este simplu să fie refăcute.
Lipsa banilor afectează încă exploatațiile zootehnice
Ușorul reviriment din zootehnie se datorește faptului că au mai apărut ceva susțineri pentru producători. Carnea în viu este subvenționată cu 4.000-7.000 de lei/kg. Se mai subvenționează laptele de consum, creșterea vițeilor, a junicilor și a scrofițelor aflate la prima fătare. În plus, acolo unde sînt adăposturi de animale care au fost dezafectate, acestea au fost date în folosință gratuită celor interesați. La nivel de județ sînt 78 de astfel de clădiri, iar 18 dintre acestea au fost deja atribuite. Aceste înlesniri sînt mai mult decît binevenite, dar nu sînt încă suficiente.
Principalul necaz al crescătorilor de animale este lipsa banilor lichizi. „Statul oferă subvenții la lapte și carne, la tineretul de reproducție, dar ele nu acoperă cheltuielile, iar accesul la alte resurse financiare este limitat”, a declarat directorul adjunct al Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară, Ghiță Burlui, de formație inginer zootehnist. În plus, banii cheltuiți în acest sector nu se recuperează imediat, motiv pentru care asigurarea lichidităților este aproape mereu o problemă. Creditele bancare au rămas mai mult un deziderat, deoarece dobînzile percepute sînt încă prea mari pentru crescătorii de animale, iar garanțiile pentru ele dau mari bătăi de cap, mai ales micilor producători. S-a tot discutat despre Legea Creditului agricol, dar aceasta este încă nefuncțională și pînă în toamnă mai este ceva timp.
Partea proastă este că sectorul de producție nu poate beneficia încă de fonduri UE. Programul SAPARD nu a inclus pînă acum fermele zootehnice, banii fiind direcționați spre procesarea și ambalarea produselor alimenatare la standarde europene. Din septembrie 2003 se preconizează lansarea efectivă a măsurii 3.1 – „Investiții în exploatații agricole”, dar nici la proiectele eligibile banii nu vin cît ai bate din palme.
O altă problemă majoră pentru crescătorii de anvergură este lipsa subvențiilor pentru echipamentele din zootehnie. Acestea sînt mereu uitate atunci cînd se întocmesc listele de utilaje a căror achiziție trebuie susținute financiar în agricultură. Iar o fermă de vaci de lapte nu poate funcționa optim dacă lipsesc aparatele electrice de muls, de exemplu.
Și TVA-ul de 19% perceput la produsele de origine animală este considerat o piedică. „În alte țări ale Europei, taxa pe valoare adăugată este mai mică la produsele alimentare, iar materia primă este taxată tot la fel, deci nu am fi noi o excepție”, spune vicepreședintele Agricolei, Grigore Horoi.
Randamentul pe animal se menține scăzut
Cum oamenii nu au bani să-și cumpere nutrețuri combinate, hrana animalelor stă mai mult în produsele agricole proprii. Țăranii se mulțumesc să-și hrănească vitele sau porcii cu porumb, cu grîu și cu ceea ce mai are prin gospodărie. Aparent, se face o economie, dar în realitate randamentul pe animal scade atît de mult, încît per total se cheltuie mai mult pentru a se obține un kilogram de carne sau un litru de lapte. „Un animal din gospodăria proprie a țăranului are cu totul alt randament de creștere – ne-a spus președintele Agricola Internațional, Gheorghe Antochi. El ajunge într-un timp mult mai lung la greutatea de sacrificare. Cînd un porc ajunge la greutatea optimă într-un an de zile în loc de trei luni, ca în fermele zootehnice, este clar că nu se face nici o economie, ci se consumă mult mai mult. În plus, și structura lui este alta, fiind mai multă grăsime”. Calculele arată că într-adevăr așa stau lucrurile. La un porc hrănit în principal cu grăunțe de porumb, un kilogram de carne în viu se obține cu porumb de circa 40.000-50.000 de lei, în timp ce dacă ar fi hrănit cu furaje concentrate s-ar cheltui cam de două ori mai puțin. În plus, furajele – mai ales cele combinate – conțin mult mai multe din elementele necesare creșterii animalului, ceea ce accelerează luarea în greutate. Dacă ne referim la lapte, este o diferență între a obține 15 litri de lapte – sau mai mult – de la o singură vacă furajată, față de 5-6 litri (și chiar mai puțin), cît se obțin la o vită dintr-o gospodărie țărănească obișnuită. Dar, țăranii fie că nu au bani să cumpere furaje combinate, fie nu au cu ce să le transporte. Un element deloc neglijabil îl constituie mentalitățile locuitorilor satelor. Mulți așa au fost învățați să-și crească animalele și nu vor să schimbe nimic.
Monta naturală certificată, susținută prin subvenții guvernamentale
Din acest an, asociațiile zootehnice au mai multe susțineri guvernamentale. Sprijinul pe acest sector este mai mare decît în anii precedenți, în sensul că HG 1.556/2002 lărgește paleta celor care beneficiază de subvențiile pe anul 2003.
Conform actului normativ, exploatațiile agricole constituite din animale de producție și reproducție beneficiază de subvenții de la bugetul de stat. Cuantumul lor diferă în funcție de speciile implicate.
Asociațiile crescătorilor de animale se plîng cel mai adesea de lipsa materialului genetic de calitate superioară. Animalele nu ajung la greutatea cerută prin actele normative, motiv pentru care subvențiile nu se acordă. Conform celor declarate de directorul general al Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară, Ioan Melinte „noi nu putem acorda subvențiile dacă animalele nu îndeplinesc condițiile cerute”. În principal, la momentul respectiv era vorba de tăurași de carne, a căror greutate minimă s-a mărit de la 380/kg de cap la minim 400 de kg/cap de vită.
Problema nu este simplă. Pînă anul trecut, doar animalele provenite din însămînțări artificiale erau acceptate la subvenții. din acest an, lucrurile s-au schimbat. HG nr.1.556/2002 instituie subvenții și la alte categorii de animale destinate reproducției și producției, indiferent că este vorba de lapte, carne sau ouă. Din acest an, lucrurile s-au schimabat.
Conform celor declarate de ministrul secretar de stat Petru Daea, „noi susținem din acest an și animalele obținute prin montă naturală din material genetic certificat”. Conform celor declarate la întîlnirea cu producătorii agricoli băcăuani, măsura a vrut să elimine obligativitatea inseminărilor artificiale, care nu este accesibilă chiar oricui.
Însămînțările artificiale rămîn metodele de elecție în acordarea subvențiilor
Subvențiile sînt și în acest caz mai mari pentru însămînțările artificiale. Dăm doar cîteva exemple. Dacă pentru junici de reproducție obținute din vaci – mame de tauri provenite din însămînțări artificiale subvenția este de 3 milioane pe cap de vită, pentru cele obținute din efective necuprinse în controlul oficial al reproducției cota dată de stat este de numai 1 milion de lei/cap de vită. La oi – incluse din acest an în susținerile Ministerului Agriculturii -, mioarele obținute din însămînțările artificiale au o subvenție de 150.000 de lei/cap, în timp ce la cele pentru montă naturală cota este de numai 50.000 de lei/cap.
Motivația ține de faptul că însămînțările artificiale sînt greu accesibile în unele zone, pentru că rețeaua de specialiști a fost descurajată. Cei îndrituiți să le efectueze au ajuns la societățile comerciale, la marile asociații și nu au cum să acționeze și izolat.
Măsurile de susținerea financiară sînt imperios necesare
Pentru a se ajunge la parametri cît de cît normali în zootehnia județului, trebuie ceva mai multă susținere și asta nu pe plan local. În opinia directorului Ghiță Burlui, mai sînt încă necesare măsuri de sprijinire a producătorilor din domeniu. Facilitarea obținerii creditelor, condițiile de returnare și dobînzile rezonabile , subvenționarea echipamentelor necesare, accesul la finanțările Uniunii Europene, reducerea TVA de la 19%la 11% sînt doar cîteva din măsurile necesare pentru redresarea completă a zootehniei județului Bacău. Mai trebuie însă intervenit și la importurile alimentare la prețuri scăzute, sistem acuzat de producătorii autohtoni. Regimul de scutire de taxe a acestor produse a condus la practicarea unor prețuri de dumping, care sugrumă crescătorii locali, fie ei industriali sau la scară mică. Deocamdată însă, în acest sector lucrurile nu sînt în roz. Guvernul a anunțat că păstrează taxele vamale de 20% la carnea de import. În această situație, fermele Agricolei, care au mii și zeci de mii de capete, riscă să se închidă.
Lasă un răspuns