Anul precedent a fost cel în care zootehnia băcăuană a început să
dea primele semne de revigorare, după 11 ani în care a fost
marcată de tot felul de dezastre. Dar, față de anul 1989, diferențele sînt încă mari. O comparație cu efectivele din 1990 arată că s-au înregistrat scăderi drastice ale acestora la toate speciile, dar bovinele și ovinele au fost cele mai afectate. Astfel, la începutul lui ’90 erau aproape 190.000 de vite în județul Bacău, în timp ce acum avem numai 92.500 de capete. Cu alte cuvinte, efectivul actual este mai puțin de jumătate decît atunci, ceea ce dovedește că este greu să repari ce s-a stricat. În acele zile, mulți țărani au plecat cu vacile din grajdurile fostelor CAP-uri de funie, dar faptul că nu s-a înregistrat o creștere extraordinară a numărului vitelor în exploatațiile individuale arată că perfomranțele nu se fac doar cu vaca-n bătătură. Pe unități agricole, există acum mai multe cornute mari la populație decît în complexe. La oi și capre, lucrurile stau chiar mai rău. Efectivele actuale sînt abia 45% din cele din 1990, adică 182.300 de capete, în loc de 407.200 de capete. La porci stăm puțin mai bine. Totalul acestora, înregistrat la recensămînt, este 228.600 de capete, adică 84% din ce era în 1990. În județul Bacău, doar la păsări de depășesc efectivele din 1990. În prezent sînt 4.166.300 de capete, față de patru milioane de capete la începutul lui ’90. Dar dacă se face comparație pe forma de exploatație zootehnică, vedem că numărul de păsări a crescut mai mult la populație – 123% față de ’90 – decît în complexele zootehnice. Și oile sînt mai multe în proprietatea gospodarilor, care au efective mai mici decît anul de referință, dar ating aproape 80% din acestea, adică 180.200 de oi și capre, față de 237.700. Cea mai mare creștere este însă la porci, unde în gospodăriile țărănești sînt 146.900 de capete, față de 80.000, cît erau în ’90.
Efective de animale, pe principalele specii, în total țară, pe regiune și județe, la 1 decembrie 2002
Regiune/Județ Bovine Ovine Caprine Porcine Păsări Cabaline
România 2.864.931 7.220.849 737.173 8.229.347 82.086.652 909.238
Regiunea nord-Est 1648.053 1.278.853 79.724 1.062.565 14.786.312 222.553
Bacău 92.512 154.242 28.066 228.660712 4.166.312 27.749
Dacă urmărim și alte date ale recensămîntului general agricol, observăm că județul Bacău are un procent 3,2% din efectivele de bovine ale țării. Nu este rău, în condițiile în care județele dunărene – Tulcea, Călărași – au cîte 1,1%. Există și alte excepții, gen județul Suceava, care deține șase procente din vitele țării. Practic, dacă am fi avut efectivele de la începutul lui 1990, am fost cumva aproape de concetățenii din nordul Moldovei. O astfel de considerație se bazează și pe faptul că potențialul este mult mai mare, dar lipsa sprijinului consistent acordat crescătorilor a fost determinant. Nici la oi și capre nu stăm strălucit. Județul Bacău concentrează 2,1% din efectivele de la nivel de țară, dar acesta este cel mai mic procent la nivel de regiune. Județul Iași are 4% din oile țării, iar județul Botoșani 4%. Surprinzător, dar la acest capitol Suceava stă cumva mai prost ca noi, în sensul că deși are dealuri și munți, nu are decît 2% din efectivul de oi de la nivel de țară.
Pe raster
Recensămîntul agricol a fost făcut la comanda ONU
Recensămîntul General Agricol (RGA), efectuat în perioada 2 decembrie 2002-31 ianuarie 2003, era absolut necesar. Operațiunea a răspuns la o recomandare a Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO), conform căreia orice acțiune de acest gen permite armonizarea practicilor naționale cu cele internaționale. La elaborarea metodologiei s-au luat în considerare, pe lîngă recomandările FAO, și cerințele uniunii europene, și specificul românesc. Recensămîntul agricol a fost efectuat și în mediul rural și în cel urban.
Ancheta de control a RGA a fost făcută în februarie 2003 și indică o marjă medie de eroare sub limita admisă. Deci, chiar dacă ulterior vor interveni anumite corecții, este puțin probablil ca ele să fie majore. De asemenea, există unele domeni în care trebuie așteptate rezultatele finale pentru o acuratețe majoră, dar acestea sînt puține. „Practic, această operațiune era absolut necesară. Chiar dacă a costat ceva bani, nu a fost vorba de un moft, ci de o necesitate stringentă. Un astfel de recensămînt nu a mai fost făcut de multă vreme, așa că baza de calcul statistic nu mai era actualizată. Și pentru noi este un instrument de lucru bun, pentru că există destule date la care avem nevoie de punctele de reper statistic”, ne-a spus directorul adjunct al Direcței pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Ghiță Burlui. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns