1001 impresii din lumea arabă

Cortul Caidesc

Doru CIUCESCU

Pentru turiștii veniți în Maroc prezența caizilor este de ordinul trecutului, în timp ce corturile tradiționale în care trebăluiau acești oameni pot fi văzute pretutindeni, de la festivități regale, guvernamentale, municipale și comunale, la hotelurile unde pentru doritorii de contact nemijlocit cu natura sînt amenajate spații corespunzătoare, de dimensiuni mai mari sau mai mici, în funcție de … „jaib azzabun” (buzunarul clentului).
Auzisem de corturile indienilor din America de Nord: „tepee” (cort conic acoperit cu piei de animale) sau „wigwam” (cort circular acoperit cu piei de animale, crengi sau paie). De asemenea, știam că eschimoșii se adăpostesc în iglu-uri (construcții din gheață și zăpadă). în corturi în formă de „A” am petrecut multe nopți în munții Carpați. De asemenea, nu îmi erau străine corturile-umbrelă. Cînd am auzit pentru prima oară pronunțîndu-se „tente caďdale” (cortul caidesc) am rămas blocat pentru că în ciuda cunoștințelor mele în limba lui François-Marie Arouet (Voltaire), am înțeles doar că este vorba de un cort. După aceea, am aflat că acest tip de cort a fost … biroul portabil al caidului din localitățile deșertice slab dezvoltate.
Pe latura de est a imensei piețe Muhammad V din Casablanca se găsește Palatul de Justiție, iar pe latura nordică – Primăria, ambele fiind construcții cu o arhitectură excepțională, care combină elementele tradiționale arabe cu o dispoziție europeană a spațiului. într-o zi de iulie, pe latura vestică a aceleiași piețe se găsea un conglomerat de corturi din pînză albă, cu secțiune pătrată și acoperiș scund în formă de piramidă, care adăposteau nu caizi în exercițiul funcțiunii, ci… un tîrg de carte! Altfel spus, demodatele corturi nu au putut face față concurenței; totuși, și-au găsit un rost.
La ora 14 pînza corturilor reaușea să formeze o umbră care scădea cu cîteva grade temperatura caniculară de la paralela 36, astfel că majoritatea trecătorilor prezenți pe asfaltul încins al pieței Muhammad V și învăluiți de aerul fierbinte în continuă vibrație deveneau subit… curioși de noutăți editoriale. Printre ei mă găseam și eu, cu precizarea suplimentară că în buzunar nu aveam resurse nici măcar pentru a cumpăra o… broșură, adică o carte cu mai puțin de 60 de pagini. La un stand am găsit un dicționar enciclopedic „Petit Larousse en couleurs” în care am căutat cuvintele „tente caďdale” și efortul mi-a fost recompensat… parțial: „Tente n.f. Abri portatif démontable, en tolle serrée, que l’on dresse en pleine air”. Cît despre „caďdale”, nici urmă! în schimb, am găsit: „Caďd n.f. Magistrat indigčne dont les fonctions s’exerçait en Afrique du Nord, en matičre de police, d’administration et d’impőts”. Informațiile primite nu îmi erau suficiente, așa că m-am apropiat de vînzătoare, o domnișoară cu părul vopsit strident în roșu, îmbrăcată sumar -estival, cu circumferințe de top-model mărite de sus în jos cu 15, 5, respectiv 15 procente, care zîmbind larg și hipnotizîndu-mă cu ochii ei de dimensiunile celor de struț, m-a întrebat:
– Est-ce que monsieur desire quelque chose?
– Ăăă… știți, cumva, ce este un caid?, am răspuns eu printr-o întrebare.
– Desigur, deoarece sînt licențiată în drept, a răspuns domnișoara cunedisimulată mîndrie, dîndu-și umerii goi spre spate. Sînt șomeră și m-am angajat temporar la acest tîrg de carte.
– Și eu sînt licențiat în Știința și ingineria materialelor. Una dintre pasiunile mele este să îmi fac o cultură enciclopedică.
– Vă pot eu ajuta. Pe mine mă cheamă Huquqia (Jurista).
– Numele meu este Doru, m-am simțit eu obligat să mă prezint.
– Dur? Vai, ce nume frumos! Sînteți francez, nu-i așa?
– Nu, sînt dintr-o țară europeană cu ieșire la marea Neagră, am încercat eu să nu o pun în încurcături de ordin geografic.
– Neagră, roșie, nu contează culoarea, monsieur. Dur, m-a asigurat ea, cu elanul mult mai temperat. Spuneați că doriți să știți…
– Caid, ce este un caid, am precizat eu.
– Aa, ma și mușchila. Ați înțeles ce am spus eu în limba arabă?
– Da, ați spus că nu este nici o problemă, anisa (domnișoară) Huquqia.
– Cîte cuvinte știți în arabă?!, a exclamat, plăcut surprinsă, marocanca. Sînteți musulman?
– Nu, sînt creștin, am răspuns eu, candid.
– Ce păcat!, a exclamat a doua oară anisa Huquqia.
– De ce?, am întrebat eu, intrigat.
– Deoarece musulmanele au voie să se căsătorească numai cu bărbați de aceeași credință, a fost răspunsul, însoțit de un oftat și de o palmă dusă la decolteul larg. Spuneați că doriți să știți…
– Caid, ce este un caid, am precizat eu a doua oară.
– Ăăă… am să încep în a vă spune că în limba arabă caid se pronunță „qaid”, cu sunetele”qaf” și „dal”. Prima consoană se pronunță ca un cîrît de găină înainte de a se oua. Spuneți qa, qa, qa, utilizînd omulețul din fundul gurii și ținînd buzele în formă de cerc!
– Qa, qa, qa, am încercat eu să fiu un cursant silitor.
– Destul de bine! A doua consoană este un „d” pronunțat ca în limba franceză. Trebuie să faceți diferența dintre un caid și un cadiu, care în limba arabă se pronunță „qadi”, cu sunetele „qaf” și -atenție! – „dad”. Ultima consoană este un „d”, care se pronunță emfatic. Spuneți: da, da, da.
– Da, da, da, m-am străduit eu să îi fac pe plac companioanei mele.
– Nu-i rău pentru început. Vă informez că această consoană se găsește numai în limba arabă. Spuneați că doriți să știți…
– Caid, ce este un caid, am precizat eu a treia oară.
– Hm, a tușit licențiata în drept, ducînd iar o palmă la decolteul care se mărea la fiecare inspirație, după care a continuat ca și cum și-ar fi amintit un text învățat pe de rost. La începutul Islamului, practica juridică a fost bazată pe cutume, fiind încredințată arbitrajului unor persoane cu autoritate morală, socială și intelectuală recunoscută. Una dintre aceste persoane a fost însuși Profetul Muhammad, care aplica principii formulate îndeosebi în suratele III, IV și V din Coran. După moartea Lui, califii au continuat această activitate pe baza Coranului și a „Hadiț”-ului, adică a spuselor și faptelor Profetului, ajutați fiind de guvernatori și apoi de funcționari specializați, denumiți cadii, care oficiau în corturi specifice. Deciziile cadiilor nu aveau putere de lege, ele putînd fi revocate de guvernatori sau de califi. în Africa de Nord au apărut caizii, care aveau puteri extinse, de guvernator…
…Eu auzeam vorbele ei și, dintr-o dată, mi-a apărut în minte imaginea regelui Șahriar „muncit de insomnie”, care asculta o poveste rostită de Șeherezada din „Alf leilaț ua leila” (O mie de nopți și o noapte)…
erau su

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!