Treptele acelea, tocite de curgea anilor si a pasilor cautatori ai intilnirii cu Dumnezeu, ti se descopera in mijlocul tabloului, ca o scara spre cer. Iar sus, in partea stinga, printre ramurile verzi, se iteste biserica. „Scarile urca spre Domnul. Catre comuniunea cu cerul. Pentru ca, frumos mi-a spus un parinte de la manastirea Cioplani, biserica este cerul pe pamint”, mi-a deslusit Stefan Pristavu, primul mesaj al tabloului pe care il asezase in centrul atelierului.
Peisajul de la Agafton este doar una dintre lucrarile apreciatului artistic plastic bacaun in care apare, drept punct central, biserica. In colectia sa se afla mai multe pinze in care locasurile de rugaciune detin primul plan, oferind privitorului nespusa ocazie de a medita la viata si vesnicie. Pentru ca, de cind se stie, Stefan Pristavu a ales sa redea in culori imaginea „scarilor catre cer”, fara a neglija in discursul sau artistic creatia vazuta a Providentei.
„Am pictat biserici din tinerete. Pentru mine Biserica este un sfatuitor, un indrumator, un sprijin, daca ai credinta. Prima oara cind pictez un locas de rugaciune ma straduiesc sa il asez bine. Adica sa fie centrul de interes, sa-ti fuga ochii acolo. Iar centru nu inseamna neaparat in centrul lucrarii, ci in sectiunea de aur, care se poate calcula”, a explicat artistul, aratindu-mi apoi o alta pictura reprezentind biserica din Slanic Moldova.
“Aici am o poza de la Slanic. Eram in concediu, dar nu am putut sa stau linistit si m-am apucat de pictat. Tin minte ca la un moment dat, s-au adunat in spatele meu cirduri de copii, care se uitau cum lucrez. La un moment dat, au cerut si sa picteze, desi erau mici ca virsta. Le-am spus sa aduca o piatra din riu cit mai plata. Apoi eu le-am dat culori si pensule, iar ei pictau”, a povestit artistul. Relevate ochiului printr-o formula aproape mistica bisericile din creatiile lui Stefan Pristavu te apropie nu doar de cer, ci de tine insuti.
Dincolo de fiecare pinza ce poarta semnatura lui se afla cite o istorie pe cit de simpla, pe atit de frumoasa si atragatoare. Si toate acestea te indeamna sa vezi, sa cunosti cit mai multe astfel de lucrari de arta.
“Mi –as dori ca toti cei care privesc un astfel de tablou sa treaca dincolo de imagine si sa dezvolte idei in legatura cu credinta, cu Dumnezeu. Am auzit oameni vorbind urit despre Biserica si este pacat. Daca ai credinta, Biserica inseamna tot. Daca nu crezi, nu mai inseamna nimic”, a mai adaugat pictorul, care se straduieste prin lucrarile sale sa fie un mesager al frumusetii si al bucuriei de a te lasa incintat de lumea creata, gindind la cea necreata.
“Pentru mine, ca artist plastic taina cea mai importanta este sa fii sincer. Numai asa poti ca sufletul tau sa se suprapuna peste imagini. Teoreticienii de arta spun ca oricit ar vrea pictorul sa se ascunda, pina la urma pictorul se exprima pe sine si timpul sau. Iar sufletul tau, starea sta, se vad in pictura. Aceasta am invatat eu de-a lungul timpului”, a precizat el.
Domnul Pristavu,are meritul de a fi pus pentru prima data penelul in mina multor copii.In acelasi timp,a descoperit si indrumat, ca profesor ,pasii celor inzestrati cu talent, cum a fost Felix Miclaus.Asteptam cit mai multe tablouri ale maistrului in expozitii si cit mai multe articole in ziare despre pictorii bacauani.
„Maestrul”…mama lui Felix Miclaus!