Boschetarii din reforma învățămîntului

Ștefan RADU

De-atîta modernizare și reorganizare, învățămîntul românesc a devenit neinteresant chiar și pentru profesori. Concursurile pentru ocuparea funcțiilor de directori de școli rămîn fără candidați, dascălii fiind preocupați de alte chestiuni, mai profitabile și cu mai puțină bătaie de cap. Cu cît este mai insistent ministrul învățămîntului în a face elogiul marii reforme a sistemului educațional din România, cu atît mai multe sînt știrile despre dezastrul din domeniu. Sărăcia elevilor se combină nefast cu mizeria morală a multora dintre slujitorii de la catedră. Pentru că despre imoralitate este vorba atunci cînd profesorul manifestă dezinteres pentru obligațiile sale sau – și mai rău – „comercializează” notele și examenele. A devenit o modă permanentul șantaj asupra părinților care sînt obligați să plătească meditații până și la educație fizică. Pregătirea suplimentară (pe bani mulți…) ori demonstrează ineficiența procesului de învățământ, ori trebuie să acceptăm că a scăzut drastic coeficientul de inteligență al noilor generații… La urma urmei, ce să cerem de la școlari dacă la examenele de titularizare sau de grad notele de 2, 3 și 4 curg gîrlă că ajungi să crezi că repetenții au devenit profesori. Poate de aceea, la Bacău, Inspectoratul Școlar nu are de unde alege pentru a ocupa cele peste o sută de locuri vacante de directori de școală…

învățămîntul a devenit spațiul unor afaceri ciudate. Vremea când în cancelarii se discuta doar despre cum este cel mai bine să fie educați copiii acestei țări pare să fi trecut. Sînt, acum, analizate posibile afaceri cu broșuri, caiete speciale și culegeri realizate la edituri fantomă și distribuite la ora de dirigenție; se trec în revistă ofertele de „job-uri” bănoase (fără legătură cu pedagogia); se inventariază elevii care pot fi atrași la o nouă meditație contra cost; se discută despre taxele ce pot fi cerute comitetului de părinți, chiar dacă învățământul (primar și gimnazial) este gratuit… Și tot afacere este realizarea, la nivel național, a manualelor și culegerilor necesare desfășurării orelor de curs. Autori necunoscuți sînt acreditați să realizeze cărțile care modelează mințile și sufletele elevilor. Rezultatul, de cele mai multe ori, este cuantificat doar financiar, chiar dacă jignește bunul simț elementar. Mai deunăzi, un prieten a avut parte de un adevărat șoc: a verificat temele la matematică pe care le lucra fiul său. Copilul este în clasa a treia. Tocmai se chinuia să descifreze o problemă dintr-o culegere recomandată de învățătoare. Tatăl a citit textul și a amuțit. A crezut că este doar o glumă proastă: „Un boschetar a învățat un truc. Din trei chiștoace (mucuri) de țigări găsite alcătuiește o țigară. Într-o zi a fost foarte fericit, fiindcă a găsit nici mai mult nici mai puțin decât 13 chiștoace. Știți câte țigări a fumat în acea zi boschetarul?” (am respectat ortografia autorilor cu tot cu erorile gramaticale). Minunat exercițiu! Plin de înțelesuri și cu un incontestabil rol educativ… Amicul meu a întors cartea pe toate părțile. Trăia un acut sentiment că a fost fraierit atunci cînd a dat o căruță de bani pe o asemenea inepție. Însă avea circumstanțe atenuante: porcăria a fost tipărită, la pagina 44, în culegerea „Matematică de vacanță pentru copii și… părinți”, editată, în 1998, de Departamentul Teora Educațional al prestigioasei edituri, sub semnătura a doi autori, Eduard și Ioan Dăncilă (o afacere de familie?…). Cum să-ți treacă prin minte că o instituție precum Teora poate gira o „producție” de o asemenea calitate îndoielnică?! Ori contractul a fost atît de profitabil încît nu se putea refuza, ori un angajat responsabil cu pregătirea volumului a uitat să-și facă datoria. Autorii par a fi persoane în stare a produce, cred, și alte surprize. De exemplu, ei pot veni în întîmpinarea liceenilor elaborînd probleme despre câte prize de cocaină poate „trage”, pe o nară, un drogat abia ieșit de la dezintoxicare. Sau – de ce nu?! – se pot pune în ecuație câștigurile zilnice ale unui proxenet care lucrează cu prostituate minore, sub protecția unor polițiști corupți. Astfel, reproșurile care se aduc școlii românești referitoare la lipsa legăturii cu nevoile sociale cotidiene a materiilor de studiu nu s-ar mai justifica. Am fi ancorați în sistemul de valori contemporane, iar elevii ar ieși de la cursuri cu solide cunoștințe despre mediul economic și politic românesc în care se pot integra mult mai ușor. Nici americanii nu au ajuns la asemenea performanțe! În plus, matematica, iată, iese din spațiul său abstract și promovează o realitate palpabilă, plină de nuanțe în culori locale. Orice problemă a cărei rezolvare dă bătăi de cap la ore poate fi verificată, în pauze, printr-o inedită „lucrare de laborator”, supravegheată de dascălii satisfăcuți de inventivitatea propriilor învățăcei. Ce altă dovadă mai trebuie pentru a-i contrazice pe scepticii care nu cred în reforma învățământului, așa cum este ea gestionată de responsabilii guvernamentali?!, 3 și 4 curg gîrlă că ajungi să crez

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!