Cine ia taurul de coarne pentru o nouă cooperativizare a agriculturii?

Miercuri, 20 octombrie, s-a încheiat la Piatra Neamț cursul de instruire pentru înființarea cooperativelor agricole în România la care au participat specialiști din centrele de consultanță agricolă din mai multe județe ale Moldovei, inclusiv județul Bacău. Instruirea a fost organizată sub auspiciile Ministerului Agriculturii, prin ANCA – Agenția Națională de Consultanță Agricolă, cu ajutorul Agenției Japoneze de Cooperare Internațională – JICA. Expertul Hiroshi Terunuma le-a prezentat participanților principiile cooperatiste și legea cooperativelor agricole, dar și procedurile pentru înființarea unor coperative și modelul de organizare cooperatistă din Japonia din ultimii 50 de ani. „Cursul a fost în cea mai mare parte util – ne-a declarat directorul Centrului Județean de Consultanță Agricolă Bacău, Viorel Alistar. Am cunoscut, astfel, cîte ceva din experiența japoneză în domeniu și procedurile recomandate de ei pentru înființarea cooperativelor agricole, pentru întocmirea în cooperativă a planului de management și planificarea afacerilor. Cu multe dintre aceste probleme noi ne-am confruntat deja în România, pentru că am trecut zeci de ani printr-un sistem agricol cooperatist, așa cum era el, dat mai ales pentru că de aproape 15 ani avem în agricultură societăți și asociații agricole în care uneori se muncește cam după aceleași principii”.

Nouă pași mari de la teorie la practică

Sistemul cooperatist pe care japonezii vor să-l propună României a dat în țara Soarelui Răsare rezultate excepționale. Dacă rezultatele, mai ales la alții, sînt convingătoare, ceea ce stîrnește din capul locului destule semne de întrebare este în primul rînd modul în care se va începe la noi aplicarea unui asemenea sistem. Mentalitatea celor care au trăit experiența ceapeurilor a rămas în picioare ca un zid. Mai mult, anii de după 1989 au adus destule experiențe amare celor care au intrat în forme de asociere în agricultură și au rămas, în final, cu buza arsă, pentru că ori n-au primit cele promise, ori au cheltuit mai mult decît au cîștigat.
Pentru că și japonezii sînt conștienți de această realitate, JICA și ANCA au editat în această lună un „Ghid pentru înființarea cooperativelor agricole” în care explică atît conceptul cooperatist în domeniu, cît și modul în care trebuie pusă în practică o asemenea afacere. Editorii văd, prin această prismă, două categorii de cooperative – prima de gradul I (adică asociații de persoane fizice), a doua de gradul al doilea (adică persoane juridice constituite din cooperative agricole de gradul întîi și persoane fizice sau juridice asociate). Specialiștii japonezi nu au ocolit un element esențial – anume motivația de a intra în cooperativă, care trebuie să fie comună tuturor membrilor. „Mulți dintre noi am avea această motivație – spune Viorel Alistar -, toți vrem să muncim mai eficient și să trăim mai bine. Sîntem conștienți că în comun forțele sînt mai mari. într-o cooperativă putem disciplina cooperatorul, în sensul organizării producției în funcție de piață. Nu este suficient să pui în comun numai pămîntul, de exemplui. E nevoie și de capitalizare. De aceea mă gîndesc că înființarea cooerativelor va avea nevoie de multe facilități, cum ar fi creditele convenabile, posibilitatea de a achiziționa mașini fără taxe vamale etc. La noi, deja funcționează asemenea sisteme de cooperare. Mă gîndesc la cunoscuta societate agricolă din Curtici, extrem de performantă, și chiar la Agricola Internațional, de la noi, în care societățile componente se sprijină între ele, deși sînt independente și au fiecare un setor de activitate distinct”.
Exemple sînt deja, dar cum s-ar putea începe? Ghidul japonezilor spune că înființarea unei cooperative agricole trebuie făcută pe îndelete, cam în doi ani, în nu mai puțin de nouă etape. Primul pas ar trebui să fie o „ședință de analiză” pentru a se găsi răspunsuri la cel puțin șase întrebări: cîte persoane din comunitate ar fi interesate de proiect, ce servicii ar trebui să ofere cooperativa, dacă ele există deja și pot fi îmbunătățite, care a fost exepriența comunității în alte tuipuri de cooperative, ce potențial are comunitatea pentru aceasta (lideri, resurse financiare, facilități) și cine, oare, dorește cooperativa – oamenii care o vor folosi sau alții? „Cred că trebuie să punem mai mulți umărul la o asemenea campanie – a opinat Viorel Alistar. Noi vom distribui materiale de informare în toare centrele de consultanță agricolă, vom sta de vorbă cu oamenii, dar nu putem fi confundați, din nou, cu activiștii care acum peste 50 de ani au făcut cooperativizarea. Scopul este altul, principiile sînt altele și cred că, după ce va apare și legea cooperativelor agricole, vom avea și planuri de acțiune clare”.

Japonezii se oferă să ne școlească

Modelul japonez de cooperare în varii domenii este transmis în toată lumea prin grupuri de voluntari pentru cooperare internațională (JOVC), înființate în 1965. Programele de cooperare sînt coordonate, din 1974, de JICA, iar din 1995 între România și Japonia a fost încheiat un acord pentru aplicarea de prograne de cooperare. Voluntarii japonezi vin la noi să ne învețe cum putem coopera în agricultură, activități manufacturiere, industriale, construcții și arhitectură, în sănătate și asitență socială, dar și în sport și educație sau informare. La cererea unei comunități, pe cheltuiala japonezilor, voluntarii se prezintă la fața locului și își încep munca. Numai în agricultură sînt 26 de grupe de servicii pentru care se oferă consultanță. Dacă o comunitate dorește asemenea consultanți, voluntarii japonezi vor ajunge acolo abia peste circa un an și jumătate. Ei vor vorbi românește, vor ști multe despre comunitate și se vor integra în ea. Cererile pentru asemenea acțiuni se depun numai de două ori pe an, pe 15 ianuarie și pe 15 iunie. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!