„Norocul e prea puțin și lumea prea multă”, spunea la vremea lui Caragiale. Realitate care se cam probează și în zilele noastre, dacă ne uităm la cît de rar auzi despre cineva că ar fi dat lovitura la loterie. Însă, în mod categoric Rafael Vântu, din Bacău, nu s-a gîndit nicio secundă la ce ar fi spus dramaturgul cu peste 100 de ani în urmă. Pentru că de la omul simplu, modest, fără prea multe aspirații, așa cum era cu o săptămînă în urmă, a devenit băcăuanul momentului, pe care, cel mai sigur, îl invidiază toți, vecinii, familia, cunoștințele din cartier și de peste tot. E firesc, am spune, dacă amintim că Rafael Vântu este primul mare cîștigător din zona Moldovei la aparatele slot machine, cunoscute de mai toți drept „păcănele”.
Bodyguard-ul, plecat să facă afaceri cu fier vechi prin Anglia
Norocosul nostru e un om simplu, care nu a primit de la viață tot ce și-ar fi dorit. Nu la timp. A trebuit să se lupte pentru a avea cît de cît cu ce să poată ieși în lume. Rafael s-a născut în Bacău, în urmă cu 42 de ani, într-o familie numeroasă, cu șase frați – trei băieți și trei fete. Are și un băiețel, de 10 ani, care s-a mutat cu maică-sa, în Italia. „La capitolul ăsta nu prea am avut noroc. Nu ne-am înțeles, eu și cu femeia mea, și am hotărît să mergem fiecare pe drumul lui”, povestește Rafael Vântu. Spune totuși că viața lui că a fost frumoasă, așa cum s-a derulat pînă în prezent, cu bune și rele.
A lucrat, în ultima perioadă, ca bodyguard la cîteva cazinouri din Bacău. Unele au dat faliment, de la altele a plecat el de bunăvoie. De acolo a început să-i placă jocul de păcănele. A jucat și el, dar cu moderație. În total, cam 5.000 de lei. A mai și cîștigat, nu mult, ci din cînd în cînd, vreo 500 – 600 de lei. Dar mai important e că a învățat din dramele altora că omul ce riscă prea mult rareori are noroc. A înțeles pînă la urmă că România nu mai este de multă vreme varianta cîștigătoare pentru el, la fel ca pentru milioane de români. Așa că a plecat să facă bani prin străinătățuri. S-a oprit la Londra, unde flerul lui i-a arătat că englezii sînt cam naivi și la ei se pot face bani frumoși. „Acolo se cîștigă bine din fier vechi. Avem o mașină dintr-aia mare cu care colectăm fierul vechi și îl vindem. Într-o săptămînă fac, fără prea mare efort, 400 de pounds. La lună, îmi vin cel puțin 1.600 de lire. E bine, nu?”, se întreabă Rafael.
„De bucurie, am dat cu portofelul de pămînt”
Rafel susține că nu a exagerat niciodată cu jocurile. Dealtfel, nici situația materială nu-l făcea să fie atît de insistent prin sălile de joc. A știut însă că, odată, va răsări norocul și pe strada sa. Și s-a întîmplat într-o zi de luni, destul de însorită pentru acea perioadă de toamnă, parcă prevestind a ceva de bun augur. A intrat la păcănele. Ultimii 50 de lei pe care-i avea i-a băgat în aparat. După un timp, consumase din ei 45 de lei. Mai rămăsese cu 5 lei, în care își pusese toată speranța. Și din ei pierdea, încetul cu încetul, cîte 1 leu. Deodată, la penultima încercare, apare maimuțoiul cel negru și urît, pe ecranul de deasupra, care se tot agita, spunînd parcă ceva. Era gălăgie în sală și nu prea se dumirea ce ar putea fi.
În primul moment, nu realizase că, de fapt, tocmai primise pălitura cea crîncenă din partea norocului. Nu știa de ce se oprise jocul, doar mai avea un ultim leu credit. „Am chemat fata de la sală să-mi spună ce se întîmplă de nu pot juca. A venit, s-a uitat și, din înregistrările pe care le-am urmărit apoi pe camera de supraveghere, am văzut că ea tot încerca să mă bată pe spate și să-mi spună că am cîștigat”, povestește Rafael. A trebuit să mai treacă minute bune pînă să-și dea seama că așa e, a cîștigat premiul cel mare: 234.626,45 de lei. Adică peste 2.000.000.000 de lei vechi! „Cînd mi-am dat seama, am dat cu portofelul de pămînt de bucurie”, mai spune Rafael rîzînd.
Următoarea oprire, la Ibiza, la o cafea
În ziua în care cîștigase banii la păcănele a ajuns tîrziu acasă. „Am băut cu toată familia două bidoane de vin, de ăla bun, făcut de bătrînu’ de taică-miu. Apoi am dormit mai liniștit ca niciodată, toată noaptea, nu cum am auzit că au făcut alții, s-au agitat, s-au gîndit la bani. Nu”, își amintește Rafael. Cu banii cîștigați, i-a promis directorului de la firma care l-a premiat că va cumpăra, în primul rînd, un apartament, apoi își va lua o mașină modestă, nu de fițe „că aia cere bani mulți”.
„O să mai cumpăr o mașină sau două pentru Anglia, ca să car mai mult fier. Nu mă las de afacerea de acolo, chiar dacă acum am banii ăștia”, spune Rafael. Și rudelor o să le dea din bani. „Nu am nevoie de nimic de la frate-meu. Am tot ce-mi trebuie. Dar o să merg cu el la Ibiza, unde o să dea el o cafea și apoi o să-i arăt eu cum e viața adevărată”, îi promite lui Rafael un frate din cei trei, venit să-l însoțească la primirea premiului.
Mai mult de un sfert de milion de lei, plus bacșiș de cinci bani
Suma era o premieră nu doar pentru Bacău, ci pentru întreaga Moldovă. Așa că premiul trebuia musai să fie predat personal de însăși conducerea firmei. A venit de la București Florian Niculae, directorul general al firmei care deține drepturile exclusive pentru sistemul de joc pe slot machine. A trebuit să treacă mai bine de o oră pînă ce banca să-i predea personal banii directorului Niculae.
„Uitasem de birocrație. Trebuia să-i ridic personal de la bancă”, se scuză directorul, după care începe să numere banii în fața cîștigătorului. Pînă la ultimul leuț. Ba mai mult, directorul Niculae i-a lăsat și un mic bacșiș, de cinci bani, norocosului care privea mirat spre grămada de bani. „Am încredere în dumneavoastră, doar că mă așteptam să fie mai mulți, mai voluminoși. Nu credeam că două miliarde de lei vechi arată așa”, mărturisește Rafael Vîntu. Apoi, s-au fotografiat, s-au felicitat, au băut cupa de șampanie, și-au strîns mîinile, iar la plecare Rafael aproape că își uitase geamantanul argintiu cu banii cîștigați. „Credeam că vin bogyguarzii de la firmă să-i care”, s-a scuzat omul. I-am privit, apoi, pe cei doi frați cum se îndepărtează ușor, mergînd spre prima bancă, unde urma să depună cash-ul. În scurt timp, s-au amestecat printre trecătorii care habar n-aveau că pe trotuar tocmai trece unul dintre proaspeții îmbogățiți ai Bacăului. Unul care va ști că un om pe care norocul l-a înălțat prea sus nu cade niciodată ușor.
Lasă un răspuns