Varietăți critice

Diptic cu băcăuani

Constantin CĂLIN

Astăzi ar fi trebuit să fiu prezent la alegerea președintelui Uniunii Scriitorilor. Jocurile fiind, într-un fel, făcute, evenimentul mi-i indiferent. Va fi, inevitabil, și puțin „circ”, dar eu nu gust așa ceva. Apatia mea e determinată de maniera în care a fost scos Eugen Uricaru din cursa pentru un al doilea mandat. Pînă la apariția unor dovezi concludente, rămîn la convingerea că incriminarea sa ca informator al Securității e o „lucrătură” indecentă. Păstrez despre el cele mai bune impresii: e un prozator eminent și un intelectual strălucit. Știe istorie, politică, sociologie etc. la nivelul celor mai avizați specialiști. Are o minte deschisă către toate azimuturile și o vervă de debater. E perspicace, ingenios, pasionat. A fost un an redactor la „Ateneu” și a reușit o înviorare. A condus cu rezultate excelente „Echinox”-ul. N-a stat degeaba nici la cealaltă revistă clujeană, „Steaua”. E un tip dinamic, voluntar, harnic, ancorat profund în actualitate. O combinație de moldovean sensibil și ardelean tenace. Funcțiile înalte pe care le-a deținut nu l-au pervertit. Nu cred că a ofensat pe cineva, deși printre „confrați” sînt, la o adică, destui inși în stare să aducă pe oricine la exasperare. Dimpotrivă, solicitudinii i-a adăugat diplomația. A fost un președinte de Uniune responsabil, care i-a iubit pe scriitori și a făcut ceva pentru ei. A apărat demnitatea „breslei” și a militat pentru drepturile literaturii române, copleșită de traduceri, sfidată de prejudecăți, subminată de certurile dintre autori. A avut, între alte inițiative, ideea „cărții de un euro” și, recent, pe cea a refacerii rețelei naționale de librării. N-a ezitat să le reamintească mereu guvernanților că literatura e expresia cea mai importantă a identității noastre și că, neglijînd-o, vom dispărea ca popor. Chiar dacă părea patetic pe alocuri, discursul său era lipsit de accente demagogice, de partipriuri partinice ori de „abilități” electorale.
Azi, în adunare, după obiceiul locului, nu puțini se vor repezi la el cu diverse învinuiri. Sigur, una va fi aceea că, în timpul mandatului său, au intrat în Uniune numeroși veleitari. Situația pleacă, însă, de la nivelul asociațiilor, care o pot explica prin slăbiciunile statutului. în ceea ce-l privește, Eugen Uricaru e un om cu spirit critic. L-am auzit adesea vorbind despre scris ca despre o „meserie periculoasă”, în sensul că te expune judecății unui public larg. Un copil – exemplifica el – nu poate să-i strige altuia: „Mă, taică-tu e un contabil prost!”, în schimb, atunci cînd tatăl celuilalt e scriitor, poate: „Taică-tu a scris un roman prost!” Copilului său, niciodată, nimeni nu i-a strigat așa. Romanele „Despre purpură”, „Vladia”, „1784” etc. sînt scrise inteligent, percutant, la cea mai înaltă tensiune a ideilor și cu cele mai bune mijloace epice.

La mijlocul săptămînii trecute, scriitorul Marius Mircu (născut la Bacău) a împlinit 96 de ani. Frații săi, Marcel Marcian (91 ani) și Solomon Marcus (80 de ani), trăiesc în țară, iar el în Israel. Am fost, nu o dată, întrebat de ce? Unor asemenea curioși le răspund acum, reproducînd mai jos scrisoarea pe care mi-a trimis-o în urmă cu 18 ani (aprilie 1987), puțin înaintea plecării. E o mărturie care se înțelege mai bine în climatul actual decît odinioară. Biograful și istoricul literar vor trebui să țină seama de ea. Iat-o:
„Stimate domnule Constantin Călin,
Fără voia mea a trebuit să iau o hotărîre esențială. De mai mulți ani constat că mi s-au închis aici toate căile. Nu reușesc să mai colaborez la publicațiile literare, la Editura Cartea Românească de șase ani așteaptă manuscrisul meu «Trimis special II»… Aș putea aminti și alte experiențe negative ale mele. Am ajuns la concluzia că trebuie să-mi caut «norocul» pe alte meleaguri, însă acolo unde limba mea, româna, este vorbită și citită de peste 450.000 de locuitori, în Israel.
Un argument de ordin medical m-a determinat în cele din urmă, după multe ezitări, să iau hotărîrea: sufăr de cincizeci de ani de o boală de piele, psoriasis, care în ultimii ani, datorită și iernilor grele, mă supără tot mai mult. Recomandarea medicilor de specialitate: să mă stabilesc într-o țară mai caldă; răceala și umezeala întrețin și agravează boala, căldura, soarele, marea (o) ușurează în mare măsură. Am nevoie de căldură în tot cursul anului.
Vreau să vă spun că plec ca cetățean român (am făcut declarație că vreau să-mi mențin cetățenia, care îmi este firească) și am primit pașaport în acest sens; iar prin activitatea ce urmează s-o depun acolo unde mă voi stabili, sper să merit în continuare această cetățenie.
Nu reproșez nimănui nimic pentru lanțul de dezamăgiri (după o serie întreagă de satisfacții literare de care nici „Ateneu” (-l) nu este străin) întîmpinate. Nu consider cîtuși de puțin că obstacolele întîlnite se datoresc unor oameni care ar fi avut ceva cu mine; dar nu mă pot împăca cu ideea de a fi înlăturat din viață, la o vîrstă și într-o stare în care mă simt capabil să mai lucrez. Resping gîndul de a mă resemna, de a mă socoti un om sfîrșit.
M-am tot zbuciumat dacă să retrag manuscrisul aflat la „Ateneu”, pentru Almanah (mi se spusese că Almanahul va apărea în toamnă, aș fi avut timp să vă previn); dar mi-am spus în cele din urmă că în felul acesta contribui la a rupe o punte ce mă mai leagă de viața literară românească. Cine știe, poate…
Este adevărat, redacția „Ateneu” mi-a publicat cîte ceva, dar evocarea «Afacerea Concordia», episod atît de semnificativ pentru Bacăul nostru de odinioară, rămîne nefolosită de atîta vreme (a fost publicată, după 1990, în „Sinteze” – n.m.), ceea ce nu a avut darul să mă stimuleze.
Vreau să vă mai spun că nu încerc, prin cele arătate, să mă justific față de Bacău, față de „Ateneu”, față de dumneavoastră, ci doar față de mine.
Un cald salut redacției, sănătate dumneavoastră, familiei. âmi voi permite să vă mai scriu. Marius Mircu”.
A făcut-o, iar eu de asemenea, bucuros că există și că adaugă, an de an, noi titluri operei sale. nivelul asociațiilor, care o pot explica prin slăbiciunile statutului. în ceea c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!