Se pare ca ne-am pus sperante desarte într-o dreapta guvernare. Boc a fost asezat în scaunul primului ministru nu pentru ca l-ar fi recomandat calitatile pentru aceasta pozitie, ci datorita unor jocuri secunde, de care nu e raspunzator. Unul dintre ele este „lovitura Stolojan”, un soi de, în spatiul romanesc, „lovitura a dragonului”. In filmele chinezesti cu arte martiale, o stim, lovitura dragonului e fatala.
Cu siguranta, Stolojan ar fi putut sa mentina, cit de cit, un echilibru, daca nu economic, macar al bunului simt. Fata de cetatenii Romaniei. Pentru ca birurile puse pe spinarea poporului, întirzierea aducerii banilor în buget de unde sa mearga spre locurile necesare, ne face ca dintr-o criza conjuncturala, sa ajungem la un blocaj de proportii, la o criza irecuperabila. Cel mai constient om din stat de ceea ce se întimpla, Mugur Isarescu, pare sa fi facut pentru prima data cearcane, iar asta dupa ce a trecut si-a avut succes prin atitea guvernari, care mai de care mai grozave în grozavia lor.
Cred ca Mugur Isarescu e omul caruia trebuie sa-i fim recunoscatori pentru faptul ca, de la Revolutie încoace, am avut parte si de lucruri bune. Iar atit cit a reusit sa faca, daca nu e prea mult, poate, în plan financiar, este enorm de mult în plan moral. Iar asta conteaza, în masura în care într-o societate conteaza existenta unui mit. Care macar ne încalzeste sufletele… Demisia lui Stolojan, cum spuneam, a fost una dintre premizele venirii lui Emil Boc la guvernare. Cealalta premisa s-a numit Mircea Geoana.
El si-ar fi dorit sa fie prim-ministru (nu stiu daca o si merita), dar curentul de opinie creat împotriva lui l-a înlaturat fara menajamente de aceasta sansa. Pe de alta parte, Traian Basescu, la fel cum a gindit atunci cind l-a uns „domn al Guvernului” pe Tariceanu, trebuie sa fi gindit si acum. Ca doar declarase ca dinsul va avea ultimul cuvint în numirea primului ministru. Si probabil ca l-a si avut. Asa, punind pe Boc, a vrut sa arate electoratului ca o guvernare cu un sef psd reprezinta o catastrofa. Si le demonstreaza astfel oamenilor ca, la urmatoarele alegeri pentru functia de presedinte al Romaniei, pe el, pe Traian Basecu ar trebui sa-l voteze. Nu pentru ca ar fi bun în absolut, ci pentru ca nu au alternativa. Dar Boc a fost pus parca în ciuda oamenilor pentru ca, desi citeva luni, de cind se afla la conducerea guvernului, ne-am tot gindit, i-am cautat scuze si bune motivatii, acum începe sa se vada ca guvernul nostru a ajuns într-o mizerabila deriva.
Singurul lucru pe care stie sa-l faca Boc, este sa creasca accizele, sa blocheze salariile, sa se împotriveasca ordonantelor mai vechi poprind de la oameni drepturile cuvenite pe munca. Boc se dovedeste, ca sa spun asa, un spirit medieval, un adevarat feudal pus pe un domeniu unde sa-i stoarca pe toti ceilalti de venituri si vlaga, pentru ca s-o duca el bine. Si-a adus nepoata în guvern? Sigur ca da, cum altfel! Si-a uns soferul consilier? Sigur ca da, cum altfel? Modelul e usor de recunoscut.
E cel al lui Gheorghe Gheorgiu Dej, care si el si-a pus briscarul, pe Zaroni, în post de ministru. Doar putin ar mai lipsi acum sa ajungem ca în epoca fanariota, cind un Mavrocordat si-a caftanit calul, dindu-i rangul de clucer. Ca sa arate poporului cel prost ca pina si calul sau e mai nobil ca vita de povara care este omul Tarii Romanesti.
Dan PERSA
Lasă un răspuns