Mult-promisele si fascinantele riuri de lapte si miere, cu care politicienii nostri de toate culorile au incercat sa ne ademeneasca in campania electorala pentru parlamentare, au secat brusc in matca lor, oferindu-ne adevarata fata a lucrurilor: un obraz al nerusinarii si, altul, al fatarniciei cameleonice. Trecerea de la o stare la alta, de la euforie la deceptie si scepticism, dar si de neputinta, era previzibila, de altfel, pentru toti cei inzestrati cu un minimum de inteligenta si realism; confirmind sintagme precum: cind politicienii spun da, de fapt va fi nu, sau reversul binelui e raul.
Nefericiti acei ce cred ca a lor va fi deceptia si intristarea – spre a parafraza una din invataturile crestine. Fiindca ceea ce se-ntimpla acum nu este altceva decit lucrarea impotriva romanilor, chemati si obligati sa suporte efectele unor guvernari vinovate de incompetenta, incoerenta si abuz. Toate relele sint puse in seama crizei globalizatoare, care ne macina cu o silnicie pe care nu ne-am putut-o imagina. Presedintele tarii ne tot spune ca avem nevoie de o centura de siguranta pentru a nu risca sa ne alunece pantalonii in vine. O centura numita simplu: imprumutul FMI. De care nu avem a ne teme, intucit este cel care ne va asigura iesirea din recesiunea economica si revenirea la normalitate.
Numai ca viata bate inca odata filmul. Pina la recolorarea in roz a sperantelor si certitudinilor noastre nu avem alta alternativa decit sa orbecaim in marea de necunoscute cu pericolele roind in jurul nostru. Desi toata lumea se fereste sa le apeleze ca pe o realitate evidenta, putini sint cei dintre noi care sa nu se gindeasca la curbele de sacrificiu din urma cu opt decenii: inghetarea si ajustarea salariilor si pensiilor, cu riscul aparitiei situatiilor de neplata a acestora; proliferarea somajului; escalada necontrolata a preturilor; falimentarea producatorilor de toate felurile; foamete si boli. In termeni moderni, actuali, acestea se numesc: scumpiri, noi taxe, accize si impozite, inflatie, indatorari, evaziune fiscala prin proliferarea economiei subterane, specula si contrabanda scapate de sub control. Guvernantii se gindesc nu cum sa dea, ci cum sa ia cit mai mult dintr-un putin care tot creste. Contributiile angajatorilor si angajatilor la fondul de asigurari sociale au fost majorate cu trei puncte si jumatate procentuale, iar din vara vom ceda inca un procent pentru asigurarile de sanatate; tva-ul e amenintat de un echilibru instabil, iar piinea urmeaza sa se scumpeasca din cauza speculatorilor clandestini ce opereaza pe piata cerealelor. Veniturile scad, iar vinzarile se inscriu pe trenduri negative. Investitorii ramin in espectativa, sau pur si simplu opteaza pentru alte locatii mai atractive. Sindicatele isi radicalizeaza mesajele, dar mai mult miriie decit musca.
Cu toate acestea nu avem motive sa ne inflamam prea mult, intrucit criza e pasagera si se reuseste tinerea ei sub control, incearca sa ne linisteasca guvernantii. Desi nu se face apel la comparatii, sint destui cei care iau in calcul evolutii similare celor din perioada ’29 – ’33: dupa dramatismul recesiunii economice si sociale a urmat boom-ul economic ce avea sa culmineze cu anul de referinta al economiei interbelice – 1938, cind leul romanesc avea acoperire in aur, devenind valuta forte mondiala. Se va repeta si acum istoria? Deocamdata, ne punem centura de siguranta si stringem pina ne crapa ochii, in timp ce exclamam: Europo, sintem a ta, ne-ai adus acolo unde ti-ai dorit. Dupa criza vom fi mai sanatosi si mai vigurosi datorita regimului vegetarian pe care l-am urmat.
Daca vom supravietui.
Lasă un răspuns