Pomii au mari necazuri și cu păduchele din San Jose

Dr. Ing. Florin ACATRINEI
Camera Agricolă Județeană Bacău

Dacă în unul din articolele anterioare scriam despre o altă grupă de păduchi la pomi, denumiți de pomicultori „afide”, acum este nevoie să prezentăm unul dintre cei mai periculoși dăunători ai pomilor – păduchele din San Jose, cu denumirea latinească Quadraspidiotus perniciosus. Provine din China, de unde s-a răspândit în toată lumea și a fost decoperit în Valea San Jose, din California. În țara noastră a fost semnalat pentru prima dată în anul 1933. Păduchele din San Jose atacă peste 200 de specii de pomi, arbuști fructiferi și alte specii de arbori și plante ierboase. La pomii fructiferi, cele mai mari pagube le produce la măr, păr, gutui, coacăz și agriș, urmate de speciile sâmburoase. Păduchii preferă scoarța ramurilor, lăstarilor, tulpinilor și în al doilea rând frunzele și fructele. Atacul este produs de larve și femele, care pe organele atacate își infig rostrul în țesuturi, pentru a se hrăni, injectând totodată saliva cu o serie de enzime. Țesuturile din jurul înțepăturilor capătă o nuanță roșie, roșie-vineție, se necrozează și se usucă. Pomii puternic atacați se debilitează și se pot usca în întregime: cei tineri după 2 – 3 ani, iar cei maturi după 7 – 10 ani. Prezența atacului se observă bine pe fructe, la măr, unde apar pete circulare, roșii cu diametrul de 1-3 mm. Atacul acestui păduche se recunoaște ușor prin apariția pe scoarța tulpinilor și ramurilor puternic atacate a unei pulberi zgrunțuroase, formată din scuturile insectelor, circulare sau ovale, de până la 2 – 2,3 mm, cu cercuri concentrice de diferite nuanțe de cenușiu
Caracteristica principală a acestui dăunător este că încă din faza de larve, după 4 – 5 zile după ce au luat naștere, își formează scuturi circulare, protectoare, care îl face foarte greu de combătut. Dimensiunea acestor scuturi este de la 0,25 mm la larve, crescând la mascul până la 1,5 – 1,8 mm și 1,6 – 2,3 mm la femelă. Culoarea scuturilor, la început la larve, este alb gălbuie, iar după 6 – 8 zile devine cenușie. Masculii, după formare, părăsesc scutul protector, au aripi membranoase, au corpul galben portocaliu, lung de 0,8 – 0,9 mm. Ei zboară în căutarea femelelor pentru împerechere. Sunt create capcane cu feromoni sexuali, pe care pot fi captați pentru urmărirea evoluției dăunătorului și intervenția cu tratamente chimice.
Dăunătorul, în zona Bacău, are două generații pe an. Iernează ca larve primare sub scuturi protectoare. Odată cu apariția temperaturilor mai ridicate, își încep activitatea și evoluează în larve scundare, după care are loc diferențierea sexelor. Trec prin fazele de preninfă și nimfă, după care întâi apar masculii, iar peste 2 – 3 săptămâni femelele. Apariția este eșalonată. Masculii primei generații apar la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, și au o perioadă de zbor și împerechere de 8 – 12 zile. Femelele depun larve (înmulțire vivipară) după 24 – 38 de zile de la împerechere. Larvele apar în a doua parte a lunii iunie, începutul lunii iulie. Se deplasează în primele 24 de ore circa 40 – 50 cm, după care își înfig rostrul în țesuturile organelor atacate. În primele zile au un înveliș protector, alb-gălbui, care după 4 – 6 zile devine scut protector (după Minoiu N. și colab), la început de culoare alb-cenușiu, iar după 6 – 8 zile devine cenușiu cu diverse nuanțe mai închise dispuse concentric. De la ieșirea larvelor până la apariția scutului este momentul când tratamentele cu insecticide sunt eficiente
Infecția la alți pomi, chiar la distanțe mari, se produce înainte de fixarea larvelor pe organele plantelor, prin transportul acestora de alte insecte, păsări, oameni sau cu ajutorul vântului.
Masculii generației a II-a apar la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august, iar larvele acestei noi generații apar în decadele 2 și 3 ale lunii august, începutul lunii septembrie. În zonele mai sudice ale țării, dăunătorul are și 3 generații.
Combaterea acestui dăunător este realizată și în mod natural, prin acțiunea parazitară și entomofagă a unor insecte. În agricultura ecologică sunt crescute în laborator și lansate în livadă asemenea insecte (viespea Prospaltella perniciosi). Dacă unele insecte dăunătoare nu devin păgubitoare, prin controlul lor de către entomofauna utilă, în condițiile neefectuării de tratamente chimice, în cazul păduchelui de San Jose am observat pomi puternic atacați. Foarte eficiente în combaterea chimică a acestui dăunător sunt produsele pe bază de ulei de parafină în amestec cu insecticide (Confidor Oil, Nuprid Oil. Mospilan Toil) administrate la dezmugurit, când activitatea respiratorie a acestor insecte este mai intensă și când se distrug și ouăle de acarieni și afide.
Tratamentele cu insecticide trebuie administrate în faza de larvă, până la formarea scutului protector, câte două tratamente pentru fiecare generație, întrucât apariția larvelor se eșalonează pe o perioadă mai lungă de timp. Determinarea fazei de larvă tânără se face și cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali de sinteză, creați pentru această specie. Combaterea acestui dăunător, atunci când îi este semnalată prezența, se face prin utilizarea dozelor maxime admise de insecticide: Reldan, Nurell D, Calypso, Novadim, Mospilan, Actara, Pyrinex etc.