Martie 2009. Intr-o localitate dintr-o tara cu pretentii de civilizatie avansata, membra UE, peste 300 de tigani traiesc ca in Evul Mediu. Stilul de viata nomad, consacrat in istorie de triburile din Mongolia, se incapatineaza sa caracterizeze si in Mileniul III, localitatea Poduri, Bacau. Aici se gaseste una dintre cele mai numeroase comunitati de tigani din judet.
Paradoxul infatiseaza cum este sa coexiste, in paralel, tehnologia si comunicatiile de ultima ora, cu numarul celor care traiesc la cort sau in camarute din chirpici. Cartierul „Valea Sosii” este lipsit complet de utilitatile specifice erei in care traim. Nu exista electricitate, nici macar pentru un sistem de iluminat public, apa, canalizare si gaz. Accesul in acest cartier necesita conditie fizica. „Drumul” este in panta. Urcusul devine iarna anevoios, pentru ca totul se transforma in derdelus, iar in celelalte anotimpuri, in mlastina. O adevarata capcana pentru cei care vor sa coboare, in special pentru cei mici, care „se incapatineaza” sa pastreze o oarecare frecventa scolara. Cadrele didactice ii depisteaza pe micuti cu paduchi si diverse boli de piele, consecinte ale lipsei igienei adecvate. „Unde sa-i spal ? De unde apa? Ii tin si eu acasa si gata”, spune o tiganca.
Locuiesc in corturi improvizate si in casute din chirpici, fara geamuri, cu haine si nailon pe post de acoperis. Intr-o camera de maxim zece mp, prin care suiera vintul, isi duc zilele intre opt si 15 suflete. Medicul comunei nu a calcat niciodata in mijlocul acestor oameni, o familie intreaga s-a pus singura in carantina din cauza turbeculozei.
„Pe multi dintre ei nu i-a vazut niciodata un medic. Pe citiva copii i-am dus eu la un pediatru. Caut solutii pentru ca o farmacie mobila sa vina periodic la ei. Sper ca si medicii „fara frontiera” sa se opreasca si pe la noi in deplasarile lor. Daca ne prefacem ca acesti oameni nu exista, nu inseamna ca vor si disparea. Cit mai multi dintre noi trebuie sa ia atitudine, altfel nu vom scapa niciodata de problemele pe care ni le ridica acestia”, este de parere Diana Albu, invatatoare la Scoala „Valea Sosii”.
Comuna Poduri a fost dotata, recent, cu un sistem modern de iluminat public. Cartierul Valea Sosii nu a fost, insa, „prins in proiect”. S-a turnat, cu fonduri europene, asfalt nou-nout. Drumul pina in cartierul de romi nu a vazut de cind e el o roaba de pietris, macar. „Nu pot sa-mi las copilul la scoala ca sa cada pe drum, sa-si rupa ceva. Nu am bani sa dau pe medicamente”, spune si Carolina Muresan.
De soarta lor nu se intereseaza nici macar Partida Romilor, asociatiile pe probleme de romi si nici chiar mediatorii scolari. „Nici macar ai nostri nu vin sa ne intrebe de sanatate. Mediatoarea de la scoala vine foarte rar si atunci sa intrebe daca a mai plecat vreun copil la oras sau in strainatate”, ne-a spus si Neculai.
elena a zis
e foarte bine ca mai avem si noi in comuna o „pesonalitate” care se intereseaza pana si de ultimu om care exista, foarte multe a facut aceasta doamna pentru noi si dupa parerea mea nu se v.a opri aici, noi evoluam datorita ei prin sfaturile ei si inima mare pe care o are. Albu Diana iti multumin ca existi!