Coruptia generalizata, cu ramificatii pina la virfurile cele mai inalte ale Puterii, nu este doar o maladie romaneasca imuna la orice fel de terapie. Recunoscind acest sindrom si incercind sa alunge culpa prin ograzile altora, presedintele Traian Basescu spunea, la recenta sedinta de bilant a Ministerului Public: „…marile dosare de coruptie stagneaza, fiind blocate in instante si ajungindu-se adeseori la prescriptia faptelor, cu absolvirea de raspundere a potentialilor vinovati”. Justitia facindu-si datoria cu promptitudine, fiind suspecta chiar de un exces de zel in cazul chestiunilor minore, cu impricinati de ranguri inferioare. S-a demonstrat prea indeajuns ca la noi exista coruptie, dar nu se reuseste sa se dea de urmele coruptilor. Ale profitorilor. Fara a face trimiteri directe la celebrele dosare cu tenta politica, ce fac beneficiul adversarilor politici, dar si al cazuisticii generalizante a instantelor, voi cita doar cazuri notorii de piraterie infractionala, precum dosarele FNI si FNA, Sorin Ovidiu Vintu, Sever Muresan s.a. Peste multe dintre ele, ca si peste numele celor implicati, s-a asternut praful gros al uitarii sau al stergerii urmelor. Se asteapta prescriptia, formula prin care cei tari pe pozitii sint absolviti de raspunerea penala si/sau materiala. Noile coduri de procedura sint mult mai permisive decit cele in functiune. Au fost, ori vor fi uitati, caci doar si uitarea e scrisa-n legile-omenesti, dupa cum suna versurile unui vechi slagar din epoca.
Expertii in materie fiscala sint unanimi in parerea ca daca toti banii traficati, insusiti pe cai nedrepte ori ascunsi acolo unde le e locul sigur, actualul buget de criza sustinut cu dificultate prin complicate manevre de resuscitare, ar deveni unul suficient si chiar ar da pe dinafara. Din pacate, insa, lipsesc procedurile, dar mai ales decizia politica. Explicatiile ne sint la indemina: intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, dar suficient de consistent, cei care ne conduc, sau care au sistemul sub control, sint implicati, deci direct interesati. Astfel ca a interveni pentru eradicarea practicilor ilegale si abuzive ar echivala cu taierea cracii de sub picioare. Ori, de la coborirea din pom a trecut suficient timp pentru a face apel la capacitatea de a rationa. In consecinta: coruptia coabiteaza bine mersi cu romanul pozind in victima ingenua a unor moralisti de convenienta.
Naravurile noastre au trecut, insa, Prutul si s-au instalat confortabil printre fratii de singe, facindu-si nestingherite de cap. Iminentele alegeri parlamentare, dimpreuna cu campania ce le preced ofera posibilitatea cea mai potrivita pentru incoruptibilii moldoveni de a aplica loviturile de gratie farsorilor si profitorilor de acelasi chip si asemanare. Prin intermediul presei care apare la Chisinau aflam ca presedintele Miscarii social-politice Actiunea Europeana este hotarit sa provoace adoptarea unui proiect de lege privind confiscarea averilor dobindite in mod ilegal de catre actuali si fosti demnitari. Frumoasa si nobila intentie, grea misie, spre a nu-i spune imposibila, in conditiile in care cel dintii vizat ar putea fi insusi actualul presedinte al tarii si candidat cu sanse reale la inca un mandat. Cei care au profitat de functii pentru a fura din banii publici sa dea socoteala pentru averile strinse in anii in care ar fi trebuit sa lucreze in interesul oamenilor obisnuiti! Demascarea coruptiei si restituirea sumelor acumulate sa cada in sarcina institutiilor abilitate ale statului, avanseaza solutia presedintele Miscarii.
Similitudinile unor astfel de practici nu se opresc aici, ceea ce demonstreaza ca oamenii buni si oamenii rai de pe ambele maluri ale Prutului sint la fel de inflexibili sau de romantici netratabili. Ceea ce a mincat lupul nu mai poate fi intors, asta e sigur. Iar dovezile nu ne lipsesc; chiar ne prisosesc. Inclinindu-ne in fata evidentelor, ne ramine doar iluzia unor viitoare schimbari de atitudini din partea celor distribuiti in roluri de justitiabili sau de justitiari.
Subliniez: e doar o iluzie.
Lasă un răspuns