Scoala romaneasca, incotro? Ne punem aceasta intrebare de vreo douazeci de ani, dar raspunsurile „la obiect” se indeparteaza tot mai mult. Fiecare dintre ministrii care s-au perindat pe la MEC si-a dorit si a impus o abordare in stil propriu, desi nu toti erau dascali de catedra, reusind doar sa complice lucrurile si sa instaleze incertitudinile si bijbiielile pe un fond de irascibilitate si nemultumire generala. Astfel ca interogatiile ramin, fie ca ele vin din partea comunitatii corpului didactic, sau ale celor asupra carora se exercita actul educational: cum/ce invatam, pentru ce ne pregatim? Noul ministru, cu mandat repetitiv, tulbura si mai mult apele in incercarea de a-si demonstra bunele intentii si clarviziunile didactice, venind cu solutii-surpriza, dar de fapt practicate si cu decenii in urma. Motivatiile logice exista si le remarcam ca atare: descongestionarea programei si, prin aceasta, degrevarea de un balast care incarca inutil fondul de timp al elevului. Dar cum? Transferind un numar de ore in extracurricular. Disciplinele sacrificate fiind sportul, istoria, limbile straine, religia. Nimeni nu pierde, toata lumea cistiga, tine sa ne asigure doamna ministru. Spre surprinderea si nemultumirea profesorilor, a elevilor si parintilor. Care se intreaba, intr-un fel sau altul: ce vrem sa scoatem din acesti copii? Sa-i aducem, poate, la conditia de homotehnicus, homobrutus ori ori la cea de homoimbecilis cu diplome de bacalaureat?
Pentru limpezirea sistemului si eliminarea sindromului de neputinta vocationala, o solutie ar putea fi apelarea la propriile formule, selectiv, practicate de scoala romaneasca in deceniile anterioare. Cind clasele de curs primar si gimnazial aveau patru ore pe zi, iar cele liceale, cinci. Distributia lor pe discipline de studiu asigura cuprinderea tuturor domeniilor de interes general, fara ca vreunuia sau altuia dintre obiecte sa i se aplice un tratament de marginalizare, precum desenul, muzica, dexteritatile sau educatia fizica – in cazul invatamintului preliceal. Cit despre nivelul mediu, regula actiona in aceiasi termeni, chiar daca „realul” si „umanul” se diferentiau prin alocari specifice de ore de specialitate. Coerenta si constanta erau componentele procesului didactic ce asigurau finalitatea programata: un nivel corepsunzator de cultura generala.
Computerizarea educationala, in sensul cantitativ al informatiilor, a schimbat radical formule si efecte, instalind un paradox al motivatiilor divergente. Acumulari multiple si competente minimale. Qui prodest? Mai nimanui. Astfel ca intrebarea revine: ce le oferim invataceilor de astazi si celor de miine? Un profil spiritual larg, sau unul standardizat si limitat, prin educatia scolara? Care le serveste la ce, atunci cind vor ajunge la virsta si conditia integrarii cu responsabilitati profesionale contributive in viata sociala? Se pare ca occidentalii au ramas aceiasi conservatori in ce priveste fundamentele educatiei primare. Copilul de gradinita beneficiaza de lectii de muzica, desen, limba straina, lucru manual; de o educatie estetica, asadar. Prin care se disociaza si se descopera aptitudini si preferinte, dar si atitudini optionale. Pe cind experimentele noastre complica si creeaza confuzii si incertitudini, cu efecte pe termen lung. Se pare, insa, ca orgoliile paternitatii privind reforma structurala a scolii romanesti sint adinc dependente de principiul „de ce simplu, daca se poate complicat?”. Ceea ce inseamna ca elevul de la”primara” sau „gimnazial” va continua sa-si care ghiozdanul supraponderal, coplesit de cele opt sau zece kilograme de carti, caiete si material didactic, iar liceanul sa fie bombardat cu tiruri de cunostinte din care sa ramina cu foarte putine, ca efect direct al fenomenului de respingere si inutilitate. Iata de ce sintem indreptatiti sa credem ca cea dintii mutare curriculara este schimbatrea de mentalitate a diriguitorilor scolii. Motiunea simpla pe tema Educatiei, initiata de parlamentarii liberali ar putea fi un nou inceput al unui lung sir de tentative de resuscitare a Pactului National de Educatie.
Lasă un răspuns