Toamna patimilor pentru politicieni

Afirmația comentatorilor de la AFP referitoare la „toamna românească” (aluzie la „primăvara arabă”) nu mi se pare tocmai exagerată în contextul în care miile de demonstranți din Capitală și din alte numeroase orae ale țării au reușit (teoretic, deocamdată…) să răstoarne intențiile politicienilor de a aproba „afacerea Roșia Montană”. Viteza cu care s-a „repliat” premierul Ponta și s-a „lepădat” de dragostea lui față de firma canadiană (sau ce-o fi ea, de fapt!) „Gabriel Resources Gold Corporation” (GRGC) dovedește teama de amploarea protestelor. În urmă cu doar câteva luni, în Turcia, un protest tot cu nuanță ecologistă era să răstoarne un guvern mult mai eficient și mai cinstit decât cel de la Bucureti. Probabil, specialiștii în informare și dezinformare au raportat că „mămăliga stă să explodeze”…

Protestarii impotriva mega-escrocheriei „Roia Montană” nu sunt o masă uniformă, gregară. S-au adunat sub stindardul aceleeași lupte naționaliști, artiști romantici, tineri anti-sistem, snobi ecologiști, anti-useliști, patrioți veritabili și persoane bine informate (care au înțeles înșelătoria la adresa averii statului). Toți au găsit în manevrele Guvernului oportunitatea de a se revolta. Este exact ce trebuie pentru renașterea unui autentic spirit civic. Nu-i obligatoriu să gândim toți la fel, ci să ne unim pentru o cauză comună și să luptăm fiecare cu mijloacele lui. Eu, de exemplu, mă consider mai util să spun public (prin articolele mele) ce cred despre „învârtelile” aleșilor, despre proiectele de tipul „Roșia Montană”. Am scris încă de-acum vreo două săptămâni despre implicațiile constituționale și economice ale proiectului de lege promovat de Executiv.

Ceea ce s-a întâmplat la acest început de săptămână confirmă calculele mele. Declarațiile premierului privind respingerea legii în Senat și în Camera Deputaților au dus la prăbușirea aciunilor „Gabriel Resources” pe Bursa de la Toronto. Proprietarii acestei firme, care deja se vedeau în posesia aurului din Apuseni, au reacționat precum șobolanii de pe o navă în derivă. Vând (în pierdere) numai ca să mai recupereze o parte din banii investii în șmecheria de la Roșia Montană. Conducerea companiei amenină că va da România în judecată. Chiar dacă am pierde un asemenea proces, despăgubirile ar fi insignifiante faă de jaful pe care l-am evita. Și, în plus, pagubele ar trebui plătite de cei care au vârât țara într-o asemenea afacere păguboasă…

Tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni a adus în prim-plan întreaga demagogie a aleșilor notri. Pe de o parte, actualii guvernanți au dovedit cea mai crasă lipsă de respect faă de propriile lor promisiuni. Madam Rovana Plumb a uitat ce opozantă a proiectului RMGC era pe vremea când se agita în opoziție. Pe de altă parte, premierul a fost lovit de o gravă amnezie: acum vreo doi ani făcea turul televiziunilor și îi lăuda pe demonstranții care purtau lozinci anti Roșia Montană și condamnau afacerile dubioase ale guvernării Boc – Băsescu. Astăzi pare surprins că a devenit subiect și intă pentru aceiași demonstranți. Pierderea de imagine va fi irecuperabilă în contextul anului electoral 2014. După ce au încălcat toate promisiunile din 2011 și 2012, iar în plan economic nu s-a petrecut vreo schimbare esențială, cu ce discursuri vor mai prosti proștii la europarlamentare și la prezidențiale? Probabil că una dintre cele mai dificile ocupații în următorul an va fi cea de consultant de campanie. E nevoie de multă imaginație și marketing politic pentru a mai convinge votanții că politicienii spun și lucruri adevărate. Nu doar toamna asta este a patimilor politice. Probabil că tot anul viitor vom avea parte de surprize.

Ștefan RADU