O dezbatere inutilă

Nu aș fi dorit să revin asupra chestiunilor legate de proiectul Roșia Montană. Însă continuarea protestelor în toată țara și insistența unor politicieni de a ține subiectul „cald” cred că justifică revenirea asupra disputei. Domnul Zgonea, prim-deputatul nației, probabil că are misiune de la conducerea partidului să transmită mesaje în favoarea afacerii Gold Corporation. Hotărârea de bun simț a liberalilor de a decide în cadru instituțional că vor respinge aberanta lege în Parlament le-a provocat partenerilor din PSD o reacție de neliniște.

„Cum poți fi împotriva a ceva înainte de a se prezenta toate argumentele?” – întreabă retoric unul sau altul din fruntea PSD. „Simplu!” – le-aș răspunde eu. Mega-afacerea RMGC nu are de ce să fie analizată de o mie de ori. Constituirea unei comisii parlamentare care să justifice promovarea proiectului este o formă de manipulare cu ambalaj democratic. Ce argumente pot fi aduse?

Se vorbește de nevoia de locuri de muncă pentru zona respectivă. Datele reale arată că doar doi ani vor exista aproximativ 2000 de noi slujbe (pentru realizarea obiectivelor necesare exploatării), iar apoi, din al treilea an, rămân doar aproximativ 500 de angajați. Ne pricopsim cu 1.500 de șomeri și multe proteste sindicale. În plus, lipsă de locuri de muncă avem mai ales în județe precum Vaslui, Botoșani, Mehedinți sau Sălaj. Acolo ce alte cianuri vor salva comunitățile?…

Unii „experți” au adus în discuție prețul mare al aurului care ar asigura un profit considerabil în perioada imediat următoare. Fals! Aurul, pe bursele internaționale, este în cădere liberă. După ce a urcat în câțiva ani de la 600 de dolari pe uncie la peste 1.800 de dolari, acum a ajuns pe la 1.320 de dolari pe uncie. Sunt analiști importanți din lumea asta care prevăd un preț de 750 de dolari pe la finele lui 2014. Și atunci unde este profitul?! Chiar dacă ar fi, el aparține celor de la Gold Corporation. Noi ne alegem cu redevența (penibilă!) și partea de dividend corespunzătoare participației. Nici nu știi dacă trebuie să râzi sau să te înfurii când auzi declarațiile publice ale unor politicieni „pafariști”. De exemplu, domn’ Băsescu s-a trezit să ceară drept de preemțiune pentru BNR la achiziționarea producției de la Roșia Montană. Bunicul meu îmi spunea, în copilărie: „Colaborarea româno-sovietică a fost extraordinară! După război, ei ne-au luat petrolul și noi le-am dat grâul.” Exact același lucru ne propune chiriașul de la Cotroceni: ei ne-au luat aurul și noi le dăm banii! Cei de la Banca Națională nici nu au știut cum să reacționeze cât mai elegant la o asemenea inepție. Au reconfirmat faptul că avem rezerve de aur mult peste ce ne-ar trebui și că achizițiile se fac la prețul cel mai mic de pe piața internațională, nu la costuri impuse de Gold Corporation.

De altfel, replica Bancii Naționale demonstrează simplu și corect faptul că nu avem de ce să exploatăm rezervele de aur din țara asta. Nu vinzi lucrurile din casă dacă nu ești forțat de împrejurări. Bijuteriile moștenite sau tablourile de valoare le lași urmașilor, nu le transformi în cash ca să ai cu ce benchetui. Domnul Zgonea și toți cei din comisia parlamentară nu au de ce pierde vremea ca să se informeze cu privire la proiectul RMGC: prostia asta trebuie respinsă pentru că este inutilă și periculoasă! Exact cum este și „dezbaterea” impusă cu anasâna de către parlamentari…
Ștefan RADU