Cât și cum trebuie să vorbim cu oamenii

„Clevitorul și șoptitorul sunt urâți de Dumnezeu și de oameni, căci lucrarea amândurora este una singură și duce la pierzare. Iar viața împreună cu dânșii se face otrăvită și spurcată. Să nu răbdăm un nărav ca acesta, ca să nu cădem în robia vrăjmașului. Căci Lege lui Dumnezeu poruncește: «Să nu primești cuvânt deșert și să nu șezi cu martori nedrepți, că răugrăitorul este urât.» Iar înțeleptul Solomon a zis: «Pe șoptitor și pe cel cu două vorbiri se cade a-i blestema, că pe mulți ce viețuiră cu dânșii i-au pierdut.» Și mai spune același mare împărat: «Limba nebunatică pe mulți i-a întărâtat și cei ce o ascultă pe ea, nu-și vor află odihnă.» Și iarași: «Rana provocată de limbă sfarâmă oasele, căci este cumplită moartea din ea.» Și Proorocul Avacum afirmă în acest sens: «Oamenii cei de pace ai tăi au pus cursa sub tine.» Iar Sfântul Prooroc Ieremia a zis: «Săgeata care rănește limba lor.» Iar împăratul David, vrând să ne îndrepteze de la învrăjbire, învățându-ne spune: «Oprește-ți limba ta de la rău și buzele tale de la minciună, ca să nu grăiască vicleșug.» Știind însă răutatea cea de voie, mai zice: «Groapă deschisă, grumazul lor; cu limbile lor vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule, că otravă de aspidă este sub buzele lor, că asupra mea șopteau toți vrăjmașii mei și cugetau cele rele mie, cuvânt călcător de lege au pus asupra mea. Dar să se îmbrace întru rușine cei ce mă clevetesc și ca și un veșmânt să se învelească cu rușinea lor.» Și se roagă, zicând: «Doamne, izbăvește sufletul meu de buzele nedrepte și de limba vicleană și de cele ascunse ale mele curățește-mă și de cele străine iartă pe robul tău, ca fără de prihană să fiu.» Iar în Cartea „Proverbe” a lui Solomon, stă scris: «Omul sprinten la vorbă cade în rele» Și în continuare se specifică: «Moartea și viața stau în puterea limbii și cei ce o stăpânesc pe ea îi vor mânca rodurile. Și de se socotește cineva între voi că este credincios și nu-și stăpânește limba, ci își amăgește inima, deșartă este credința acestuia.» Adăugând în continuare: «Iată un foc mic și câtă materie arde!» Așa și limba este sălășluită între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul și aruncă în foc tot drumul vieții, când e aprinsă de flăcările gheenei. Să fugim de clevetire ca Domnul nostru, iubitorul de oameni, să nu ne lipsească de moștenire, ci să ne izbăvească de gheena focului. Să nu uităm niciodată că Mântuitorul Iisus Hristos a zis: «Omul cel bun, din comoara cea bună a inimii sale, scoate cele bune, iar omul cel rău, din comoara cea rea a inimii sale, scoate cele rele». Căci din prisosința inimii grăiește gura.”