FĂRĂ PREJUDECĂȚI Festivaluri școlare

Săptămîna trecută a fost una a banchetelor. Alături de părinți și profesori, copiii sărbătoresc încheierea unui ciclu și începerea altuia. Superior. Iar schimbarea nu trebuie să se facă oricum, ci într-o atmosferă aparte. Cu fast și opulență. După vîrstă, dorință și putință. Din toată această nebunie, cei mai cîștigați au fost comercianții. Restaurantele. Luate cu asalt, acestea abia de au putut face față. Păcat că o singură dată pe an se încheie cursurile și doar clasele terminale își organizează festinurile! Altfel am duce-o tot într-o veselie amăgitoare. Versați în astfel de aranjamente, restauratorii s-au întrecut pe ei înșiși, și unii pe alții, în extravaganțe culinare. Acum a fost ” bătaia peștelui!”. O scapi, dusă e, și mai aștepți un an , gîndindu-te și fluierînd a pagubă. Meniuri beton, ca la revelion. Aperitive și antreuri, grătărele, pește alb, sălături de crudități, băuturi alese. Deserturi. Muzică și dans. Mîncare cît pentru vreo săptămînă. Să îndeși pînă verși, cu destinație sigură URGENȚE. Pentru spălături.

Dar nu, n-au fost cazuri. Copiii au ciugulit cît păsărelele la un ospăț- surpriză, doar părinții și profii ce-au mai salvat din aparențe. Burtă să fi avut, că tentații, slavă Domnului! Ca după foamete. Mișcare calculată. Psihologie fină: abundența inhibă. Consum cît poți, plătești ce-ai consumat. Contabilitate productivă; meniuri de la 100.000 pînă la 1.000.000 de lei. Randament maxim. Afacerea verii. Mare lovitură. Babacii nu se opun, nu vor să-și streseze odraslele și nici să producă impresie neplăcută dascălilor de la a patra, a opta sau a doișpea. Nu face! Așa se face că astăzi, dacă simțiți îndemnul să intrați în vreun restaurant, ați putea fi servit cu niscai delicatesuri „trecute cu vederea” la pomenitele ospățuri.

Noi să fim sănătoși, că banchete or mai fi. Mirare mare, totuși, că la grupa mare de la grădinițe banchetele au fost doar serbări, cu sucuri și prăjiturele, fără șampanie și alte delicii culinare. Cine știe, poate la anul! După cum suflă de tare vîntul dinspre alte meleaguri cu alte moravuri și știindu-i pe români receptivi la tot ce vine dinafară, n-ar fi exclus să vedem și paranghelii în pantaloni scurți. Doar ne emancipăm! (Mihai Buznea)