Este sărbătoarea instituită în amintirea botezului primit de Mântuitorul din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în apa Iordanului. În popor mai este numită și Boboteaza. Se mai numește și Epifania sau Teofania, adică Arătarea Domnului, pentru că în această zi Mântuitorul, Care stătuse până aici necunoscut, S-a arătat sau a ieșit pentru prima oară în lume, fiind arătat sau mărturisit ca Mesia, atât prin glasul lui Ioan cât și prin glasul Tatăului din ceruri.
Denumirea veche de Epifanie a rămas curentă nu numai la ortodocșii de limbă greacă, ci și la catolici, unde sărbătoarea aceasta a devenit cu timpul (încă din sec. V), în mentalitatea populară, și Sărbătoarea celor trei magi, ale căror relicve apusenii pretind că s-ar fi păstrat mai întâi la Milan, de unde ar fi fost furate și duse la Colonia (Koln), unde s-ar fi până azi.
Sărbătoarea Botezului a fost prăznuită întotdeauna cu mare pompă și solemnitate. Pe la anul 400, împărații romani au interzis spectacolele din circuri din această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime era botezul solemn al celor care urmau să devină creștini, care voiau să imite astfel botezul Mîntuitorului în Iordan. Cum botezul era numit și luminare, sărbătoarea Bobotezei a mai primit și numele de sărbătoarea luminilor sau a luminării.
Obiceiul ca preoții să meargă în ajun cu «botezul» stropind casele credincioșilor cu apa sfințită în acea zi, e destul de vechi, ca și acela de săvârși Aghiazma Mare (sfințirea cea mare a apei) în însăși ziua Bobotezei, după Liturghie.
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.