Au murit cu zile!

 A fost nevoie să se producă tragedia din Apuseni pentru a redescoperi cât de mare este prăpastia dintre statul român și cetățenii lui. Nu este vreo exagerare în această afirmație! Este doar o constatare. Vreme de șase ore un avion prăbușit într-o zonă cu densitate de populație de câteva ori mai mare decât în Nevada sau în Turcia centrală nu a putut să fie localizat. România nu este o întindere deșertică și nici nu-i dincolo de Cercul Polar. Nu are munți cât Alpii sau Himalaya și nici nu avem o iarnă precum cea de anul trecut. Ce s-ar fi întâmplat dacă aveam condițiile atmosferice din ianuarie 2013?

Probabil că supraviețuitorii, medici excepționali, ar fi fost descoperiți după ce dădeau ghioceii!…

Accidentul aviatic de la Beliș ridică semne de întrebare referitoare la capacitatea de reacție a instituțiilor Statului și la siguranța națională. Au fost cheltuite sute de milioane de euro pentru dotarea tehnică a serviciilor speciale și a Ministerului de Interne. Astă-noapte, ministrul Stroe a declarat că instituția pe care o conduce „nu are capacitatea de a localiza un telefon mobil dotat cu GPS”.

În schimb, în ultimii ani, am fost bombardați cu știri despre cât de buni sunt ofițerii din serviciile speciale care interceptează și localizează fel de fel de teroriști în șlapi, cu buteliile în porbagaj, gata să arunce în aer cine știe ce toaletă publică. Am citit transcrierile a zeci și sute de „înregistrări ambientale”, periate și aranjate pentru a băga la zdup fel de fel de personaje. Însă când vine vorba să salvezi viețile a câtorva medici excepționali super-tehnica securistă nu mai funcționează! Vă amintiți de cecenul separatist Djohar Musaevici Dudaev, cel ucis cu o rachetă teleghidată în timp ce vorbea la mobil? Nu cred că terenul din
Apuseni era mai accidentat decât cel din Cecenia și nici că în Caucaz celulele GSM sunt mai dese decât în județul Alba. Probabil că tehnologiile de localizare sunt bune doar pentru a ucide și a supraveghea cetățenii, nu pentru a salva viețile unor mari profesioniști.

Pilotul Adrian Iovan a murit pentru că nicio echipă de salvare și descarcerare nu a ajuns în timp util la locul dezastrului. Toată tehnica „compatibilă NATO” pe care am achiziționat-o din bani publici poate fi aruncată la gunoi. Și o dată cu ea poate scăpăm și de miile de „urechiști” care înregistrează discuțiile dintre amanți, urmăresc ziariști, oameni politici sau afaceriști care nu sunt pe placul puterii efemere. Dacă un avion poate circula prin spațiul aerian național fără să avem habar ce se întâmplă cu el, înseamnă că „siguranța națională” este o poveste pentru adormit copiii! Unde sunt stațiile militare de radar? Serviciile acestea „super-speciale” ar trebui reformate și reorganizate pentru ca ele să fie în slujba cetățenilor, nu doar forțe represive. Supravițuitorii accidentului aviatic au fost descoperiți de un pădurar. Probabil că hoții de lemne din zonă cunoșteau mult mai bine cărările muntelui decât jandarmii trimiși în misiune cu hărți din pliante turistice.

Structurile oficiale de intervenție, alea plătite din taxele și impozitele românilor, au ajuns abia după ce oamenii locului au adus „la drum” răniții. Mașinile 4X4 de la un club off-road au făcut ceea ce trebuia să facă echipele din instituțiile Statului. Toată lumea vorbește de voluntari. Cinste lor! Însă un sistem care ar funcționa cu adevărat (nu haotic precum cel românesc!) n-ar avea nevoie de voluntari pentru chestiunile esențiale. Dacă Statul nu este în stare să asigure serviciile pentru care cetățenii plătesc, atunci nu avem nevoie de un
asemenea stat. Sau poate avem nevoie de un alt Stat!…