„Bolnavă de cancer, învinsă de justiție”, un titlu care-ți dă fiori, dar total justificat de realitatea cotidiană a unui om lovit și de boală, și de statul român. Cazul Elenei Luca a făcut valuri printre cititorii Ziarului de Bacău, care a relatat cum Curtea de Apel Bacău se cramponează de o simplă formalitate și alege să nu țină cont de o recomandare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Aparent, dacă judecătorii băcăuani ar vedea interesul bolnavului, asiguratului, s-ar crea „un precedent periculos pentru buget”. Nu zici?! Ca și cum scopul bugetului este doar de a exista, nu de a-i salva pe cei care îl constituie! Ca și cum Bugetul a căpătat, așa, o conștiință de sine și a dezvoltat anticorpi anti-asigurați.
„Deținut bolnav de cancer, condamnat la moarte de o instanță din Bacău”, alt titlu, din Ziarul de Bacău de ieri. Magistrații aceleiași Curți de Apel Bacău au obligat un bolnav eliberat pe caz de boală să se întoarcă în pușcărie, ca să moară acolo de cancer. „L-au purtat ca pe o rufă”, se relatează despre ce-a pățit deținutul Liviu Dorneanu, în ultimele patru luni de viață. Bineînțeles, magistrații au bifat satisfăcuți încă un act de Justiție. „Am făcut Dreptate!”, și-or fi spus ei, în seara de Ajun, când or fi aflat că infractorul a murit ca un câine. După care, un scurt periaj dentar de seară și gata, somnic liniștit și fericit, în așteptarea lui Moș Crăciun. Oare ce-or fi găsit în ghetuțe a doua zi dimineață?
„Justiția e liberă, se face Dreptate, magistrații nu mai sunt controlați politic, procurorii nu mai răspund la comenzi!”, țopăie de fericire naivii de serviciu ai băsismului de partid și de stat. Au fost condamnați Năstase, Voiculescu, Fenechiu, Vântu, Ridzi, Chiuariu și alți câțiva politicieni și afaceriști, cum nu e liberă? Realitatea este că nu avem o justiție corectă, independentă, câtă vreme o mână nevăzută alege cui dintre vinovați i se face dosar și cui nu. E un fapt trist că nu toți hoții și corupții ajung la pușcărie, dar și mai trist e că unii au falsa iluzie că se face, în sfârșit, dreptate, în țara asta. Am nominalizat și cazul Ridzi, deși e un pic atipic, dacă nu te uiți din avion. Fostei ministre, procurorii nu i-ar fi făcut în veci dosar dacă nu existau dezvăluirile și insistența lăudabile ale Gazetei Sporturilor. Oamenii din jurul președintelui au făcut tot posibilul s-o salveze, au blocat dosarul, dar până la urmă a trebuit lăsată din brațe, la fel cum pedeseriștii l-au lăsat din brațe pe Bivolaru, în epoca Năstase.
Elena Luca, Liviu Dorneanu și alte mii de români care au trecut prin tribunale nu sunt de părere că justiția e liberă. Dimpotrivă, chiar dacă, să zicem, nu există limitări politice, Dreptatea nu se face, din cauză că lipsește ceva mult mai important, UMANISMUL. Când s-au inventat tribunalele, sunt sigur că se avea în vedere o legătură cu oamenii judecați, altfel ce rost mai are să pierdem vremea cu înfățișări și mărturii? Să-i trimitem direct la ghilotină! Judecătorii români, în general, dar cei băcăuani, în special, or fi școliți, or fi buni la teorie, dar practica îi omoară. Cine-a fost în fața unui magistrat știe că onorații nu se uită la tine, ci prin tine. În popor, s-ar spune că „se uită în fundu’ dracului”. Nu ești acolo… de fapt nu exiști. Dacă ai ghinionul să fii și bolnav, n-ai decât să crăpi, pentru că bugetul nu poate fi atins nici cu o floare. La fel și Justiția, care este, iată, al naibii de liberă!
Mâine se dă verdictul final în cazul exploziei de la Zemeş, din decembrie 2010 (cam în acelaşi timp cu explozia de pe Martir Horea). Chiar credeţi că amărâţii evacuaţi, de mai bine de trei ani de zile, din propriile case, vor avea câştig de cauză? Cu toate expertizele de partea lor, vor trebui să se mulţumească cu ideeea de a nu fi primii, dar nici ultimii, care vor muri cu dreptatea în mână (citat din fosta senatoare Elena Mitrea). Aşa că intrarea escrocului Fenechiu în puşcărie nu reprezintă mai mult de-o floare în iarna justiţiei române.