Sorina CHICUȘ
Psiholog clinician – psihoterapeut
www.psihoterapiebacau.ro
Cu toţii am auzit măcar de un cuplu care se confruntă cu problema infertilităţii şi ştim prin ce suferinţă psihică sunt nevoite să treacă aceste persoane. Însă mulţi nu ştiu că psihoterapia le poate ajuta să facă faţă mai uşor acestei probleme, să depăşească disconfortul creat de procedurile medicale necesare obţinerii unei sarcini, disconfortul produs de anxietatea, sentimentele de vinovăţie, depresia sau stresul apărute în această circumstanţă.
Infertilitatea este definită ca incapacitatea unui cuplu de a concepe după o perioadă de un an de raporturi sexuale regulate şi neprotejate. Pentru foarte multe cupluri, inabilitatea de a concepe duce la sentimentul de pierdere a controlului asupra unei părţi importante şi foarte personale a vieţii lor. Consilierea psihologică ajută cuplul să accepte mai uşor situaţia în care se află. Consilierea ar trebui să fie un proces continuu de-a lungul evaluării şi tratamentului cuplurilor infertile. Experienţa infertilităţii cu tot ce cuprinde ea – evaluări, analize, proceduri de tratament specifice reproducerii asistate, precum şi succesul sau eşecul acestora – sunt integrate în istoria de viaţă a pacienţilor afectând starea de echilibru psihologic în care ar trebui să se afle. Femeile privesc maternitatea ca pe o parte importantă a imaginii pe care şi-o fac despre ele însele ca identitate de gen. Chiar dacă nu îşi doresc în mod deosebit copii, femeile sunt conştiente de aşteptările societăţii. Deşi bărbaţii nu sunt supuşi unei astfel de presiuni sociale, şi ei pot resimţi frustrarea şi dezamăgirea personală şi a partenerei după fiecare lună ce trece fără obţinerea unei sarcini. De cele mai multe ori, infertilitatea conduce spre una dintre cele mai importante crize de viaţă pe care cuplul le va întâlni pe parcursul existenţei sale. Studiile arată că femeile cu probleme de infertilitate prezintă acelaşi nivel de anxietate şi depresie ca şi femeile cu cancer, boli de inimă sau HIV, cele care au trecut prin experienţa morţii unui membru al familiei sau divorţ.
Procedurile specifice tratamentului medical împotriva infertilităţii pot duce la un dezechilibru emoţional, afectând identitatea de sine, imaginea de sine a partenerilor şi toate laturile vieţii de cuplu (viaţa intimă, aşteptările pe care fiecare le are de la relaţia respectivă). Stresul este atât o cauză, cât şi o consecinţă a infertilităţii, prin intermediul mecanismelor neuro-endocrine, determinând considerarea infertilităţii ca o tulburare psihosomatică. În orice caz, infertilitatea implică suferinţă. Trauma psihologică ce are drept cauză această suferinţă împinge pacienţii să caute ajutor din partea unui specialist. Psihologul va căuta să ajute cuplul să gestioneze mai bine suferinţa prin care trece, asigurându-i suportul psihosocial de care are nevoie. Medicii care se ocupă de cuplurile infertile ar fi indicat să ţină cont de factorii psihologici implicaţi în această problemă. Crearea unei atmosfere destinse, care înspiră încredere, deschidere şi respect reciproc este de mare ajutor. Cuplurile ar trebui să aibă posibilitatea să îşi exprime liber opiniile legate de tratament sau de diagnostic, minimalizându-se astfel suferinţa, anxietatea şi incertitudinea provocate de situaţia în care se află. Ar fi de dorit ca medicul să identifice şi să decidă eventuala necesitate a unor consultaţii psihologice şi să îndrume pacienţii către un psiholog.
Pe durata tratamentului pentru infertilitate, multe cupluri trec prin perioade de speranţă şi dezamăgire de-a lungul unei luni de zile. Toate aceste proceduri ajung să interfereze puternic cu unele activităţi ale cuplului sau cu cariera profesională (amânarea unor vacanţe, punerea în pericol a evoluţiei carierei sau educaţiei), ceea ce poate crea puternice sentimente de frustrare, pierderea încrederii în sine, îndepărtarea prietenilor, a familiei, uneori apărând resentimente faţă de partenerul de cuplu. În aceste situaţii, este esenţial ajutorul unui psiholog, deoarece consilierea psihologică sau psihoterapia în astfel de cazuri urmăreşte să ajute cuplul să facă faţă stresului psihic şi emoţional cauzat de infertilitate, precum şi stresului cauzat de unele tratamente medicale dureroase şi invazive. Pe termen scurt, psihoterapeutul îşi propune să reducă sentimentele de neajutorare ale pacienţilor, învăţându-i strategii de adaptare, urmărind să modifice cogniţiile negative legate de infertilitate sau dezvoltându-le abilităţile de comunicare în cuplu. Prin explicarea unor strategii de rezolvare a problemelor, într-un mediu prietenos, psihoterapeutul sprijină pacienţii să treacă peste durere, teamă şi alte emoţii, găsind astfel o alinare pentru situaţia în care se află.
Este important ca pacientele să urmeze şedinţe cu un psiholog şi după ce se reuşeşte instalarea sarcinii, deoarece studiile arată că femeile care au avut probleme de infertilitate au raportat nivele mai înalte de depresie şi anxietate pe perioada ultimelor luni de sarcină şi după naştere, comparativ cu cele care nu s-au confruntat cu astfel de probleme. Femeile însărcinate e bine să beneficieze de consiliere psihologică pe timpul sarcinii şi după naşterea copilului pentru o perioadă de timp, pentru a evita instalarea depresiei postnatale care poate avea efecte negative atât asupra mamei, cât şi asupra nou-născutului şi a dezvoltării emoţionale şi comportamentale ulterioare a copilului.
Dacă observaţi că a trecut o perioadă de timp semnficativă în care aţi tot încercat să rămâneţi însărcinată, dar minunea nu s-a întâmplat, vă recomand ca, pe lângă consultul medical de specialitate, să apelaţi şi la un psiholog.
Vă aştept pentru mai multe informaţii pe site-ul meu, www.psihoterapiebacau.r,o şi pe blog: blog.psihologiebacau.ro.
Lasă un răspuns