A cincea și cea din urmă zi a celei de-a IX-a ediții a Galei Internaționale a Recitalurilor Dramatice „One Man Show” – Gala Star 2014, eveniment organizat de Teatrul Municipal „Bacovia” și Primăria Municipiului Bacău a adus în fața publicului două noi motive de a umple la refuz sala de spectacol: ultimele recitaluri în concurs. A început seara recitalurilor actorul Andrei Moșoi, de origine din Republica Moldova, stabilit în Germania, prin „Confesiunile unei măști„, după romanul lui Yukio Mishima, în regia rusoaicei Inna Sokolova – Gordon, spectacol producție „Russian Stage”, Berlin, Germania. Un început fericit – comparativ cu cea de-a patra zi a Galei – elaborat, plăcut ochiului, dar, apreciem, nu de natură să copleșească. Un spectacol cel puțin în aparență costisitor , de departe cel mai „plin” în decor, foarte muncit și un actor vădit încrezător în rolul său. Un actor care a reușit, însă, să transmită „ceva” publicului mai curând prin acrobațiile sale – bune mișcări, trup armonios – decât prin jocul efectiv. „Confesiunile unei măști” ar fi putut fi, din punctul nostru de vedere, altceva, într-o interpretare mai relaxată, mai puțin teatrală și atât de bine studiată încât a devenit „incomodă” sufletului. A fost o reprezentație de circ bună, care a pus în umbră subiectul excepțional al textului, dar care a reușit, totuși, să ridice sala în prelungi aplauze.
Mult mai bun s-a dovedit, însă, a fi – luându-ne cel puțin după aplauzele de final, în picioare, și numeroasele buchete de flori din parte publicului- recitalul actriței Florina Găzdaru dela Teatrul Municipal Bacovia. Sub coordonarea regizoarei Firuța Apetrei, Florina Găzdaru a reușit cu ușurință, ni s-a părut nouă, să dea viață a trei personaje distincte, dar nu fără legătură între ele, „Eu, mama și bunica”. În ceea ce ne privește, apreciem că piesa s-a detașat cumva, de celelalte, în ciuda unui text nu neapărat grozav, banal chiar, adaptare după Krzysztof Bizio, prin bună regie și calitatea interpretării pe de o parte și prin calitatea tehnică, pe de alta. Spre deosebire de alte spectacole din Gală, nu au existat nici mici bâlbe ale actorului – sau dacă au fost, acesta a reușit cu abilitate să treacă peste ele -, nu au existat nici mici defecțiuni tehnice, sunetul fiind excelent, iar muzica perfect în armonie cu jocul. Decorul, de asemenea, de nota zece. Spectacolul Florinei Găzdaru va prinde, credem, prin abordarea lui cumva clasică, usor comercială, fiind un recital categoric adresat tuturor, indiferent de vârstă sau statut social. Nu un spectacol, însă, și aici apreciem în totalitate modul de jurizare al concursului, de mare premiu.
Seara s-a încheiat, după decernarea premiilor, cu recitalul extraordinar „Călin (povestea modernă), în interpretarea Elizei Noemi Judeu, actriță a Teatrului Municipal „Bacovia”. Inspirat din texte de Franz Xavier Kroetz și Mihai Eminescu, în adaptarea Hannahei Woolf și Horia Suru și regia celui din urmă, spectacolul se menține în linia celor „controversate” stârnind, la extreme, reacții critice și de apreciere. Eliza Noemi Judeu „spune” o zi din viața unei femei singure, așa cum se petrece ea între cei patru pereți ai casei. „Spune” cu ghilimele, penru că spectacolul este mut. Actrița relevă 60 de minute – ultimele – din viața unei femei cumplit de singură la interior, sleită de puterea de a mai face ceva pentru a-și mai regăsi acel „joie de vivre”, alegând în cele din urmă abandonul în moarte. Dincolo de jocul actriței – foarte bun -, și de faptul că, totuși, tehnic vorbind spectacolul ar trebui să fie mai „luminos” (lumina asupra unui chip este esenăială într-un joc mut), este impresionantă munca regizorului. Horia Suru a avut curajul – cum puțini bărbați se încumetă – să abordeze o temă atât de sensibilă ca cea a singurătății trăită de o femeie. Un bun psiholog se dovedește, astfel, Horia Suru, nu doar un bun regizor. Spectacolul rămâne unul de nișă, apreciat în special de publicul feminin și de neînțeles și ca atare contestat de publicul masculin.
Lasă un răspuns